Supranumită “Război al Lumilor”, relația dintre noră și soacră stârnește pătimi aprinse, ură nesfârșită și, deseori, nu se încheie nici după divorț. Sunt foarte rare cazurile când acestea se înțeleg de minune și nu au nici un resentiment reciproc. Cum să facem, totuși, ca să-i fim pe plac soacrei? a fost întrebarea acordată cititoarelor PentruEA în această săptămână.

Sigur, multe femei vor nega existența unor neînțelegeri serioase cu soacrele lor. Asta nu înseamnă, însă decât că ori sunt prea tinere și nu au apucat să le cunoască cu adevărat, ori stau la sute de kilometri distanță. În orice situație, relația celor două depinde mult și de poziția pe care o are băiatul uneia și soțul alteia, dar și de inteligența pe care cele două femei sunt în stare să o manevreze.

Am întrebat cititoarele noastre ce soluții sau rețete au pentru o relație frumoasă și armonioasă cu soacrele lor, sau cu viiotarele soacre, iar ele, în privat sau prin comentarii, ne-au împărtășit și nouă experieța lor. Iată ce am spicuit pentru voi:

Inga recunoaște fără echivocuri că viitoarea soacră a fost cea care a zădărnicit căsătoria ei cu fiul și, respectiv, viitoarea relație. “M-am despărțit de băiatul cu care eram la un pas de căsătorie anume din cauza mamei lui. Nu m-a acceptat niciodată, nu m-a înghițit niciodată, habar n-am – din gelozie sau din alte motive. Probabil nu-i plăcea nici faptul că vin dintr-o familie mai simplă, sunt fără părinți de ceva ani și nu am același statut pe care l-a căpătat ea prin străinătate”, ne-a povestit Inga. Astfel, sfatul Ingăi ar fi să nu ne implicăm într-o relație în care, din start, nu suntem primite, sau să mergem până în pânzele albe cu riscurile de rigoare.

“Dacă n-ai o soacră, cumpără-ți una și hrănește-o cu poamă acră și chipăruș iute”, comentează subiectul bloggerița cu numele ironic – Țărăncuța veselă. Autoarea blogului cu același nume povestește în detalii istoria ei: “La începutul relației, soacra mea s-a comportat ca un adevărat TERMINATOR. Acum, ea este MAMA. Da, eu am fost cea care a hotărât cursul relației noră-soacră. Norocul meu că m-a făcut mam’mea inteligentă, tat’miu diplomată și bărbat’miu strategică (zâmbește) ”. Astfel, recomandarea Țărăncuței ar fi “să-ți cunoști soacra ”citindu-ți” bărbățelul. Că doar el a fost crescut și educat de ea, după legile și principiile ei. … și să elaborezi strategii, altfel ești pierdută”. Care au fost strategiile implementate de Țărăncuța veselă, aflați de pe blogul dânsei.

Cititoarea PentruEA.md, Irina Voichita povestește într-un comentariu că s-a înțeles foarte bine cu soacra ei timp de 24 de ani: “Dacă nora e bună, e bună și soacra! Eu m-am înțeles foarte bine cu soacra 24 de ani, păcat că nu mai este. Dumnezeu să o ierte”.

Contrar tuturor strategiilor sau a puterii de autocontrol, conflictele dintre noră și soacră apar constant, iar acest lucru se întâmplă în milioane de căsnicii. Un studiu recent realizat pe informații strânse timp de două decenii în câteva sute de familii a dovedit că multe soții își percep soacrele ca pe o sursă permanentă de stres și nefericire. Și exact în același mod și idee își programează și copiii, cele mai afectate fiind fetele.

Soluția, spun psihologii ar fi în noi. Nu e cazul să ne străduim din răsputeri să-i luăm locul soacrei, soțul este cel care va decide pe ce poziție stă fiecare dintre femeile din viața lui. Și dacă, într-o anumită situație, soțul va da o importanță mai mare mamei sale, trebuie să ne punem în pielea lui și să ne întrebăm cum am proceda noi dacă ar fi vorba despre mama noastră. 

Alexei, un alt cititor PentruEa.md se declară fascinat de relația pe care soția sa o are cu mama lui. “În orice situație mama mea este de partea ei, a soției mele, chiar dacă astfel poate fi împotriva mea. Când vine la noi, pentru câteva zile chiar, ele se înțeleg perfect, iar de toate neajunsurile casei eu sunt vinovat. Asta e, mama mea este și mama ei – la noi chiar așa e!”

E normal ca soacra să aibă careva resentimente legate de fiul său, e foarte logic ca proaspăta sau viitoarea soție să-l dorească pe băiat doar pentru ea, pretinzând la toată atenția lui. În același timp, soacrele interpretează deciziile contrare dorințelor lor luate de cele tinere ca fiind în mare parte eronate, din cauza lipsei de experiență și a încăpățânării de a proceda altfel decât sunt sfătuite. Adevărul e că orice noră și-ar dori să aibă în soacra ei un aliat în timpul disputelor cu soțul, bazându-se pe faptul că amândouă trec prin experiențe similare într-o căsnicie. O mamă, însă, rămâne mamă indiferent de vârsta copilului ei, așa că soacra de multe ori dezertează și trece în tabără adversă.

Acceptarea este cuvântul cheie, iar capitularea, de cele mai multe ori poate însemna armonie și pace, bună-înțelegere și iubire în familie. Un lucru e cert – pentru ca relația să fiu una frumoasă și armonioasă, soacra și nora nu ar trebui să locuiască sub același acoperiș. 

Distribuie articolul: