Culoarea ochilor unui om este un rezultat al caracteristicilor lui genetice. Conform unor date, anume ochii reflectă individualitatea omului. Culorile ochilor noștri de regulă, se încadrează în patru grupe mari: castanii (căprui), albaștri, verzi și negri. Dar există și câteva excepții (anomalii). Vezi mai jos care sunt acestea.

Unele boli sau mutaţii genetice sunt capabile să genereze nuanţe ieşite din comun care fac ca privirile să devină absolut ireale. Dar evident că mai des întâlnim culori obișnuite, cu acestea vom începe:

1. Căprui (Castanii): Această culoare o au aproximativ 75% din populația Planetei Pământ. Din moment ce este atât de des întâlnită ne-am obișnuit să o vedem pretutindeni.

albastru2. Albaștri: O altă culoare des întâlnită pe Terra. Deși este pe-al doilea loc culoarea albastră a ochiului uman, oricum își are misterele sale. Spre exemplu, geneticienii nici astăzi nu pot explica modul în care doi părinți cu ochi albaștri pot da naștere unui copil cu ochi căprui. Nu ne rămâne decât să mai așteptăm noi descoperiri de-a lor în acest domeniu. Persoanele cu ochi albaștri sunt des întâlnite în Irlanda, Suedia, Elveția, Norvegia ș.a.

3. Gri: Persoanele cu ochii de culoarea gri, de fapt sunt incluse în grupul persoanelor cu ochi de culoare albastră, deoarece, deseori anume acestea sunt cele – cu ochi cameleon, adică în dependență de timpul de afară, ceea ce îmbracă sau starea sufletească, nuanța ochilor se schimbă în gri/albastru sau alte nuanțe din această paletă de culori.

verzi4. Verde: Deşi toţi cunoaştem măcar o persoană cu această culoare de ochi, doar 2 % din populaţia mondială are această culoare de ochi. Concentraţiile sunt însă mai frecvente în ţări precum Ungaria şi Islanda şi la unele grupuri etnice din Asia, precum pashtunii din Afganistan, comunitate din care face parte şi Sharbat Gula, fetiţa care în iunie 1985 a devenit vedetă în întreaga lume după ce a apărut pe coperta revistei National Geographic.

5. Chihlimbar: Această nuanţă de galben, datorată predominanţei de lipocrom în iris, poate fi întâlnită la multe persoane din ţări europene, din Brazilia sau Asia. Medicii nu au găsit o explicaţie genetică pentru această culoare extravagantă şi puţin obişnuită a ochilor.

6. Violet: Această culoare, celebră în lume datorită ochilor actriței Elizabeth Taylor. Culoarea se produce din cauza unui amestec de nuanţe de roşu şi de reflexe albăstrii, care dau ca rezultat un albastru violet intens. Este de asemenea frecventă la albinoşi, deşi sunt multe persoane normale care pot avea această culoare de ochi, precum Taylor.

Violet

7. Negru: Ochii negrii sunt cei în care este practic imposibil să se distingă irisul de pupilă. Aceaste cazuri pot interveni când culoarea irisului este de un căprui închis practic negru sau când persoana în chestiune suferă de o boala congenitală, aniridie, sau lipsa totală a irisului. Doar 1% din populaţie are această culoare de ochi, care este relativ comună la persoanele cu ascendenţă africană, asiatică sau la indigenii americani.

8. Roşu: Este culoarea cea mai rară dintre toate şi se întâlneşte frecvent la persoanele albinoase. În cazurile cele mai severe irisul este total lipsit de melanină, astfel încât razele de soare străbat ochiul şi reflectă hemoglobina din vasele de sânge ale retinei, dând ochilor o nuanţă roşiatică. Cei care au această culoare de ochi suferă de fotofobie şi de boli ca strabism, miopie sau astigmatism.

Mai sunt și nuanțe ca: gri-albăstrui, gri-verzui, gri-căprui, albaștri de o nuanță mai închisă sau mai deschisă. Verde mai închis sau mai deschis etc. Sunt o mulțime de nuanțe a grupurilor sus menționate. Deși sunt cunoscute multe date despre culoarea ochilor, genetica ochilor, încă nu se cunoaște de ce se modifică culoarea ochilor pe parcursul timpului, de ce doi părinți cu ochi de culoarea albastră au un copil cu ochii de culoarea castanie, mai sunt multe de cercetat, acest fapt ne sugerează că mai sunt gene, ce urmează să fie descoperite, care determină culoarea ochilor sau modifică culoarea genelor cunoscute.

Surse: Realitatea.net, Infobazar.ro.

Alisa Postolnițchi

Distribuie articolul: