Viitorul ei s-a decis când fabrica de vinuri din Bulboaca a devenit afacerea lor de familie. La numai 25 de ani, Cristina Trofim are responsabilitatea de a gestiona o afacere cu peste 130 de angajaţi. Cristina, cum a „ajuns” vinul în viaţa ta?

Ca orice familie tradiţional moldovenească și la noi în familie vinul se făcea din moşi-strămoşi. În satul tatălui meu, Bulboaca, toată lumea avea viţă de vie şi făcea vin. În plus, mai era o legenda în familie, străbunelul meu a fost luat de suflet de moşierul Constantin Mimi, cel care a şi fondat fabrica. Familia lui a plecat din Basarabia, pe când străbunelul meu a rămas. Tatăl meu a lucrat de mic la fabrică. Astfel, vinul este în viaţa mea de când mă ţin minte, iar atunci când s-a decis ca fabrica să fie a noastră, atunci s-a decis şi viitorul meu.

Cum a fost prima zi când ai venit la fabrică ?

După trei ani de facultate la ASE, Bucureşti, mi-am făcut bagajele şi am venit la Chişinău. 12 septembrie 2009 a fost prima mea zi de lucru. Era exact în toiul campaniei de colectare a strugurilor. Anul 2009 a fost un an superb, au ieşit vinuri superbe. Eram angajatul cel mai tânăr din administraţia fabricii. Am intrat într-o sală unde erau numai domni cu o experienţă hăt peste 15, 20 de ani, unii chiar şi cu 40 de ani. Unii din ei şi-au zis : „Ce vrea fata asta de la noi ? Va veni în fiecare zi la Bulboaca ?”. A trecut o lună, două, un an, dar eu vin în fiecare zi! Pe atunci sfioasă, tânară, mică, dar cu aere că le ştiu pe toate am început să învăţ şi să acumulez experienţă. Am început să observ anumite lucruri care puteau fi îmbunătăţite, vedeam problema şi încercam să vin cu soluţia.

De atunci au trecut trei ani, acum ce faci la fabrică?

La început mă ocupam de producere, trebuia să merg peste tot, să învăţ toate treptele de producere şi să îmbunătăţesc procesul. Nici acum nu am muncă de birou. Mă ocup de proiectul „Mimi”, de vânzări, expoziţii, iar sarcina mea principală e ca fabrica să aibă tot ce este necesar pentru buna funcţionare.

Care este sursa ta de noi cunoştinţe, în domeniul vinificaţiei ?

Am făcut cursuri de somelier, dar multe cunoştinţe le-am căpătat în timpul călătoriilor şi de la colegi. Călătoresc foarte mult, deorece învăţ multe din experienţa altor ţări. Îmi dau seama de la o vreme încoace, că aceste calatorii îmi dau încredere şi îmi lărgesc bagajul de cunoştinţe despre vinuri. Bunăoară, cea mai recentă călătorie a fost la Amsterdam şi Haga, în Olanda, la un treining organizat de Agenţia guvernului olandez care ajută ţările în curs de dezvoltare la exportul vinului. A fost un seminar despre marketing.

Care sunt vinurile tale preferate?

Sunt amatoare de vinuri moldoveneşti, dar îmi plac şi vinurile albe franceze, vinurile roşii din zona Washington şi Virginia. De asemenea, îmi place Sauvignon-ul din Noua Zeelandă, Prosec-ul italian şi vinurile sece autriece.

Ai enumerat o listă întreagă de vinuri şi asta e doar o parte infimă din ceea ce propune piaţa internațională. În acest context, ce loc ocupă vinurile moldoveneşti în competiţia cu alte ţări?

Ţările gigant, enorm de puternice din lumea noua :America Latină, Australia, Noua Zeelandă şi evident lumea veche : Spania şi Franţa au ocupat un loc foarte important pe rafturi. Ei sunt inventivi, guvernul îi susţine cu subsidii, preţurile vinurilor lor sunt foarte mici. Prin asta vreau să subliniez cadrul internaţional foarte dificil, unde concurenţa este acerbă. Sunt giganţi în spatele cărora stau alţi giganţi, cu bugete enorme pentru promovare. Când vine vorba de Moldova, chiar dacă sunt trei mii de ani de când facem vin, costurile noastre de producere nu pot concura cu costurile de producere din Chili, de exemplu, pentru că recolta, clima e alta. În această perspectivă piaţa principală rămâne CSI, unde este cerere pentru vinul moldovenesc sau, mai degrabă, nostalgia pentru vinurile din Moldova. În Europa exportăm mai puţin, am încercat piaţa din Cehia, Polonia şi Irlanda.

Dar la capitolul calitatite cum stăm?

Calitatea este foarte subiectivă, mai relevant e să vorbim despre gusul consumatorului obişnuit cu un anumit tip de vin. Fiecare vin îşi are preţul lui, dacă cumpărătorul plăteşte pentru vinul tău, înseamnă că vinul îşi merită preţul. Dacă un englez s-a obişnuit cu un vin francez sau spaniol şi îl aranjează ca preţ şi calitate e foarte greu să-l convingi să aleagă un alt vin, în plus, piaţa este suprasaturată.

Cum crezi că va fi vinul din anul acesta?

Se anunţă o recoltă bună, oenologii au început să bată cu unghiile în mese. Acest timp călduros, cu mult soare e benefic pentru viţa de vie, care nu are nevoie de umidiatate. Cu cât e mai cald cu atât e mai bine, poama e mai dulce, iar cantitatea de alcool e mai mare.

Ce faci în timpul liber?

De obicei lucrez până la șapte seara, foarte rar se întâmplă să mă eliberez mai devreme. Sâmbăta şi duminica merg la degustări de vin, îmbin plăcutul cu utilul. De fapt, mai tot timpul meu îl ocupă fabrica şi familia. Câteodată reuşesc să citesc, deşi din păcate în ultima vreme se întâmplă mai rar. Îmi place să cumpăr cărţi, chiar dacă nu reuşesc să le citesc. Îmi place să fac cumpărături, pentru că mă relaxează enorm.

Ce-ti planuri ai de viitor?

Îmi doresc ca afacerea pe care o facem să fie o istorie de succes, să mă pot mândri că am contribuit să fac ceva pentru Moldova, pe viitor să fac proiecte sociale. Vreau să fie mai bine, e greu să lucrezi cu oameni care nu-și văd viitorul în țară, că trăiesc de pe azi pe mâine.
Îmi plac oamenii de încredere, nu-mi place ca cineva să mă dezamagească, apreciez respectul, bunul simț. Apreciez oamenii care știu să conlucreze, nu-mi place individualismul, pentru că într-o echipă se discută.

Distribuie articolul: