Îi plac imperiile și orașele mari și probabil de asta, la doar 23 de ani, Cristina Batog a lăsat frica deoparte și a plecat la Moscova, ca mai apoi să ajungă la Washington și să înființeze Asociația Moldovenilor «Casa Mare». Cum a început «visul american» pentru Cristina Batog?
Stelele s-au aliniat în favoarea mea și am obținut, în 2007, o bursă de masterat în relații internaționale la Universitatea Georgetown din Washington. Ideea să studiez în SUA mi-a venit în 2005, pe când mă aflam la Moscova. Însă, după ce am făcut o școală în libertarianism în Carolina de Nord și am văzut cât de interesant se preda, cât de dedicați sunt profesorii și studenții, am hotărât că, dacă continui să fac școală, atunci va fi în SUA la o universitate veche cu un campus frumos.

Visam să stau lungită pe iarbă cu cartea în mână și să studiez materii înalte, bronzându-mă la soare, fapt care nu mi s-a întâmplat ulterior. Unica lumină pe care am văzut-o în timpul acelor 2 ani la Georgetown a fost lumina becului de la bibliotecă și cea de acasa, din fața calculatorului – mare stres. Studiile au fost o provocare, dar trebuie să recunosc că am fost o norocoasă. Washingtonul e orașul unde se face istorie, unde poți să dai de fostul ministru al apărării, Donald Ramsfeld, dimineața în autobuz, unde ai șansa să o saluți pe doamna secretar de stat Hillary Clinton la o conferință dedicată diasporei și să fii pe lista de invitați pentru a sărbători Crăciunul la Casa Alba. Un asemenea oraș atrage oameni ambițioși, cu biografii colorate, care cred că pot să facă Pământul să se rotească în direcție opusă, dacă trebuie. Este o atmosferă de competiție extraordinară.

Până la Washington ați stat o perioadă la Moscova, cum a fost?
Trebuie să recunosc, sunt admiratoarea imperiilor și orașelor mari. Cred că asta m-a și făcut să plec de acasă. După ce am absolvit facultatea la Chișinău, am auzit că este o poziție vacantă la Ambasada Egiptului în Moscova și am hotărât să-mi încerc norocul. Mi-am cumpărat bilet la trenul Chișinău – Moscova și dusă am fost. Pe rând, am fost stagiară, traducătoare, web developer și open source analyst. Tot la Moscova am colaborat cu un vestit cercetator rus, Dmitri Furman, asupra unei cărți despre Moldova, care a fost publicată câțiva ani în urmă.

Totuși, după patru ani la Moscova, v-ați făcut valiza și ați plecat peste ocean. De ce?
Experiența căpătată la Moscova a fost extraordinară, dar, la un moment dat, uitându-mă pe fereastra din oficiu de la Casa Guvernului, mi-am dat seama că Moscova nu îmi este străină, că înțeleg cum funcționează lucrurile, că am învățat mai tot ce se putea învăța la serviciu. Aşa mi-am dat seama ca a venit timpul pentru o schimbare. Se apropia și concediul mult așteptat și mă gândeam, cam încotro s-o apuc?… Și atunci mi-am luat bilet spre SUA.

Ce faceți acum la Washington, în ce proiecte sunteţi implicată?
Acum lucrez pentru o companie de consultanță din Washington. În afară de aceasta, în week-end sunt ghid al orașului. Așa că, dacă nimeriți prin Washington, o sa fiu bucuroasă să vă arăt cele mai interesante locuri de aici. O mare parte din timpul meu îl dedic și Asociației Moldovenilor din SUA «Casa Mare».

Sunteți președinta şi una din fondatoarele Asociaţiei Moldovenilor din SUA «Casa Mare». Când V-a venit această idee şi cum a fost să puneţi pe roate acest proiect?

După ce mi-am luat diploma de masterat, fiind axată mai mult pe studii, nu prea am făcut cunoștință cu lume în afara universității, dar pentru a găsi un serviciu anume aceasta îmi trebuia. Washingtonul e un oraș în care nu e suficient să fii bun în ceea ce faci, e important și pe cine știi, mai corect, cine are încredere în tine. Astfel, am început să caut moldoveni în zonă cu același bagaj cultural și lingvistic. După un timp, mi-am dat seama că suntem destul de mulți, dar nu suntem încadrați într-o rețea. De aici a și pornit ideea de a crea o asociație a moldovenilor. Am fost înregistrați la 8 martie 2010, o zi foarte simbolică, fiindcă anume un grup activ de doamne distinse au susținut ideea creării Asociației.

Care sunt realizările Asociației?
În timp de un an, asociația a făcut adunare de fonduri pentru orfelinatul din Căzănești; a construit, împreună cu Corpul Păcii, un teren de joc pentru copii străzii din Bălţi; a organizat întâlniri pentru diasporă cu oficiali de la Chișinău; a participat la Congresul Diasporei din Chișinău și la Forumul Doamnei Secretar de Stat Diaspora Globală la Washington.
Noi organizăm sistematic evenimente social-culturale, dar din păcate nu prea avem resurse financiare și majoritatea activităților se bazează pe lucrul voluntarilor.

Ce vă doriți să promovaţi prin această Asociaţie?
În primul rand, noi promovăm prietenia și ajutorul reciproc. Ne-am dori ca fiecare care vine în asociație să găsească o activitate pe plac, fie că e legată de promovarea culturii, fie de stabilirea relațiilor profesionale, fie de programe de caritate. Nu în zadar am numit-o «Casa Mare». Pe lângă puternicul simbolism legat de vestita casă mare din casa fiecărui moldovean, noi apelăm și la sensul direct al acestor cuvinte – o casă în care toți, indiferent de religie, etnie, vârstă este binevenit. Oricine căruia îi pasă de Moldova este un oaspete drag.

Pornind de la experiența personală, cum credeţi, care sunt șansele de afirmare ale unui străin în SUA?
Este foarte important să-ți definești scopurile, căci SUA este o țară a inițiativei personale. Totul depinde de ambiția și dorința de a te afirma. Societatea americană este foarte deschisă spre noi veniți. În comunitatea moldovenilor din SUA sunt foarte multe cazuri de succes. Bunăoara, Oleg Juruc, unul din principalii actori ai Circului Du Soleil sau Artur Aksenov, un recunoscut pianist originar din Chișinău, și acestea sunt doar câteva exemple.
SUA e țara care îți oferă multe șanse de reinventare a propriului eu și aceasta mi se pare ceva din sfera fantasticului. Să zicem, eu cu diplomă de masterat în relații internațională vreau mâine să devin soră medicală, o pot face cât ai clipi din ochi. Având, deja, studiile de bază mi-ar trebuie doar 15 luni pentru a căpata diploma. Sau să presupunem ca mâine eu decid să mă fac mic antreprenor. Pentru a începe o companie mi-ar lua doar două ore.
Individualismul e una dintre caracteristicile principale. Nimeni nu vine să te împingă din urmă, să te îndrepte spre calea cea buna. Dacă știi ce vrei – bați la ușă și ți se va deschide, cauți ajutor și ți se oferă, dar trebuie sa fii tu motorul procesului. O altă componentă a succesului e munca asiduă. În SUA, dacă depui mult efort vei reuși, cam aceasta este regula de bază. Nu cred că e ușor, că doar SUA nu e raiul pe pământ, dar cu siguranță șansele de succes aici sunt mai mari datorită sistemului social, care promovează meritocrația și talentul.

Distribuie articolul: