Mirosul de rășină îți gâdilă nasul, deschizi ochii și mergi în salon. Acolo, lângă șemineu, a răsărit un brad mare și pufos. Sari în sus de bucurie ca un copil. Cu gura până la urechi te apropii de pom, îi atingi acele cu vârful degetelor și îți apropii nasul de ramuri. Când l-a adus în cameră și cum??? Atât de strâns ai dormit că nu ai auzit nimic? Îl cauți prin casă, nu e. Pe oglinda de la intrare stă lipit un bilețel. Te roagă să-l ierți, dar a trebuit să plece la birou… Îți țuguiezi buzele și vrei să-l telefonezi, dar renunți la idee. Te duci și incluzi muzica. Din boxe curg gârlă notele muzicale, care îți umplu casa cu cele mai vesele colinde. Iei câteva surcele din coș, le aranjezi frumos în șemineu și le aprinzi. Când flacăra devine mai îndrăzneață pui niște lemne mai groase. Nu este el, în schimb este bradul!!! Fugi în debara, cauți, printre toate lucrurile nefolositoare de acolo, cutia cu jucăriile pentru brad. Ai găsit-o! O aduci în cameră, sufli praful de pe cutie și o deschizi. Scoți de acolo globuri, ghirlande, luminițe și le întinzi pe covor.

Îți freci mâinile și te apuci de treabă. Îți aduci un taburet de la bucătărie ca să poți ajunge până la vârful coniferului. Începi cu luminițele. Le aranjezi pe brad și îți pare că seamănă cu niște serpentine din jurul unui munte. Apoi agăți ghirlandele, care atârnă ca niște cerceluși. Și acum îți înfigi degețelele în globulețe. Le alegi cu grijă pe cele care vrei să le pui la poale și la mijloc. Apoi urci pe taburet cu globurile ce ți-au rămas și pe care le-ai cuibărit în poala pijamalei.

Pe acesta galben îl pui pe rămurica din stângă. Pe acesta argintiu, cu fulg pe el, îl prinzi un pic mai sus. Pe mini-Moș Crăciun îl agăți lângă globul turcoaz. Iar pe acesta, roșu și mare ca un măr, unde să-l pui? Aici, mai spre vârf. Așaaa, ți-a mai rămas unul mai mărunt, îi găsești și lui un loc potrivit. Gata! Cobori mândră de pe taburet și mergi în punctul diametral opus al camerei, ca să îți poți admira opera.

Ce minunăție, ți-a rămas doar să aprinzi luminițele! Dar, vai, globul roșu se rostogolește printre ramuri. Îți faci vânt ca să ajungi la timp să-l prinzi, dar te împiedici de marginea covorului și vă prăbușiți concomitent pe podea. Globul se face țăndări, iar tu te uiți la el, neputincioasă, cu buzele țuguiate. Te ridici și mergi să strângi cioburile.

Iei un șervețel de pe canapea, te așezi în genunchi și culegi sticla de pe podea. Dar, ce bravo ești, te-ai tăiat! Duci degetul în gură și sugi sângele, care are un debit ca și Amazonul. Ce căscată! Nu era mai bine dacă foloseai mătura și fărașul? Vrei să mergi la balcon să le iei, dar te întorci spre ușă și dai nas în nas cu el. A ajuns acasă! Uiți de tăietură și îi sari, fericită, în gât. Miroase a ger și are obrajii roșii și reci.

Îți spune că ești o căscată (ce noutate!) și îți bandajează degetul „aflat în convalescență”. Mergeți la bucătărie, îți povestește de noii săi clienți și prepară o delicioasă ciocolată caldă, cum numai el poate. Vă luați cănile cu licoarea aburindă și mergeți în salon să aprindeți luminițele împreună. Puneți un film vechi, vă cocoloșiți pe canapea și te sărută pe frunte. Ți-a promis că de Revelion prioritatea numărul unu vei fi doar tu.