Una din cele mai eficiente metode de tratament al cuplului infertil este reproducerea asistată, adică fertilizarea in vitro, susţin specialiştii moderni. În 1996, în Moldova prin această metodă, s-a născut primul copil. De ce sunt ţinuţi copiii “în secret”?

Inga Zmuncila, psiholog, este de părere că problema constă, în primul rând, în complexele pe care şi le formează oamenii înşişi: “Misiunea femeii pe pământ este să nască urmaşi. Din moment ce femeia nu este în stare să-şi realizeze misiunea, acest lucru îi creează un complex”. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul bărbaţilor. Veaceslav Moşin, directorul Centrului Naţional de Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală (CNSRGM), spune că atunci când o familie nu poate avea copii din cauza infertilităţii soţului, “gurile rele vor afirma că nu este bun ca bărbat”.
Elena Chistol (n.r. numele a fost schimbat) a recurs la fertilizare in vitro acum opt ani. Ea nu vrea să recunoască public modul în care au fost concepuţi micuţii ei. Elena îşi aminteşte că, în copilărie, a trecut prin momente neplăcute, deoarece a fost înfiată şi, uneori, copiii o cicăleau din această cauză: “Eu ştiu cum te simţi când ţi se spune că aceştia nu sunt părinţii tăi, că eşti de la orfelinat. Nu vreau ca şi copiii mei să treacă prin experienţe similare”. Pe de altă parte, Odiseea Bîta-Bubuioc, mama unor gemeni in vitro, este de părere că nu trebuie ascuns modul conceperii: “În Occident, în Europa aceste metode sunt implementate de mult timp. Aceştia sunt copiii noştri, genele noastre, sângele nostru”.

Biserica critică fertilizarea in vitro

“Omul trebuie să lase totul la voia Domnului”, este de părere Teodor Bortă, preot la Catedrala Maicii Domnului. Potrivit lui, Dumnezeu a dat lege cum trebuie să se facă omul. Fertilizarea in vitro, susţine părintele Teodor, este decizia învăţaţilor, şi nu a Domnului. Oamenii trebuie să se roage mai mult: “Anume prin rugăciuni, subliniază preotul, au fost zămisliţi Maica Domnului şi Ioan Botezătorul”.
În replică, Veaceslav Moşin, director al CNSRGM, spune că nu consideră fertilizarea in vitro un păcat: “Este unica şansă a acestor cupluri de a avea copii. Eu personal nu fac avorturi, deşi acest lucru este şi el discutabil. În Moldova se nasc mai mulţi copii în familii vulnerabile care nu sunt în stare să poarte grijă propriilor copii, uneori îi abandonează”. Medicul susţine că familiilor care au posibilitatea de a îngriji doi sau mai mulţi copii trebuie să li se ofere această şansă.
Mamele fericite că au o familie completă sunt de părere că apariţia acestor copii, de asemenea, este o forţă divină, fiindcă posibilităţile omului sunt limitate, iar Dumnezeu este atotputernic: “Orice lucru se face cu o putere divină şi, dacă a fost ca aceşti copii să fie, cred că este mâna Domnului”, mărturiseşte mama a doi copii in vitro. De aceeaşi părere este şi un alt părinte: “Nu cred că este un păcat faţă de Dumnezeu, faţă de biserică. Să nu fi fost voia Lui, ei n-ar fi apărut pe lumea aceasta”. Unul dintre specialiştii care efectuează fertilizarea in vitro a remarcat că a avut printre pacienţi şi familii preoţeşti şi este bucuros că a reuşit să îi ajute, fie şi pe această cale, să aibă copii.

“Cine-şi doreşte copil, face orice să-l nască”

Elena Chistol şi-a dorit mult un copil, dar mai bine de trei ani nu a reuşit să îl conceapă pe cale naturală. Avuse o operaţie ginecologică, care i-a redus mult şansele conceperii unui copil, ea însă nu putea să renunţe la maternitate. Astfel, unica variantă de a naşte un copil a fost reproducerea asistată. O prietenă i-a spus despre o clinică de la Kiev şi s-a decis imediat: “În aceeaşi zi m-am programat la consultaţie. M-am dus acolo şi am început pregătirile. Am reuşit din prima!”. Asta a avut loc acum opt ani, când, susţine Elena, medicii din Moldova erau încă la început de cale şi posibilităţile acestora nu erau atât de avansate: “În timp ce stăteam în rând la Kiev, am cunoscut câteva femei din Moldova care au încercat mai întâi la noi în ţară, dar n-au reuşit şi atunci au apelat la medicii din Ucraina”.
Soţii au plătit pentru procedură circa patru mii de dolari, dar spun că nu contează banii, ci fericirea şi alinarea sufletească atunci când îşi privesc gemenii.
Fetiţa şi băiatul lor sunt de nedespărţit. S-au despărţit doar atunci când s-au îmbolnăvit de varicelă, pe rând. “Le place mult să stea împreună, de aceea le era trist că s-au îmbolnăvit pe rând. În schimb, când se întâlneau era adevărată sărbătoare.”

Gemenii: griji şi bucurii la pătrat

Odiseea Bîta-Bubuioc a încercat mai mulţi ani să rămână însărcinată. Ea-şi aminteşte cu durere de acea perioadă. A avut două sarcini extrauterine, în urma cărora a pierdut această capacitate de a concepe copii pe cale naturală. “Voiam atât de mult să am un copil, încât nu eram în stare să judec raţional. Emoţiile prevalau”, îşi aminteşte Odiseea. A făcut fertilizare in vitro la Chişinău, dar, din nefericire, la două săptămâni de sarcină a avortat. Trauma ei a fost aprofundată de faptul că nimeni nu i-a dat niciun răspuns la sutele de întrebări pe care le avea. A căutat pe toate site-urile posibile informaţii despre clinicile ce fac reproducere asistată în străinătate şi şi-a oprit atenţia la o clinică din Kiev. Iniţial, s-a dus în Ucraina nu pentru a face fertilizare asistată, ci pentru a afla ce şanse are: “Mă gândeam atunci că voi aştepta atâţia ani de câţi va fi nevoie. Cât timp îmi vor spune să fac tratament, atât voi face. Eram pregătită pentru orice rezultat”.
Odiseea susţine că preţurile la clinica din Chişinău şi la cea din Kiev sunt aproximativ aceleaşi – trei mii cinci sute de euro: «Diferenţa este nu în preţ, ci în atitudine. E important să ai toată atenţia medicilor. Acolo, uneori, aveam impresia că sunt unica lor pacientă». În prezent, soţii Bubuioc cresc doi gemeni care au deja doi ani şi jumătate. Victoria şi Bogdan sunt foarte apropiaţi. “Noaptea nu se văd, dimineaţa se îmbrăţişează, se sărută. Ziua se mai ceartă de vreo trei-patru ori, apoi se împacă”, mărturiseşte mama, zâmbind.
Elena şi Odiseea, având gemeni, sunt fericite la pătrat, dar şi grijile sunt la pătrat. După părerea lor, important este că ei întotdeauna “vor fi alături unul de altul, se vor susţine, deci nu vor fi niciodată singuri”.

Un copil in vitro, distanţe şi bani mari

Dintre cuplurile care îşi pot permite să facă fertilizare in vitro, multe preferă să recurgă la ajutorul medicilor de peste hotare, considerând că la noi încă nu există tehnologii performante, dar şi atitudinea medicilor de peste hotare este mult mai serioasă decât a celor din ţară.

Veaceslav Moşin , director al CNSRGM nu este de acord cu această ipoteză. El susţine că tuturor pacienţilor li se acordă atenţie maximă. “Pur şi simplu, rezultatele nu sunt întotdeauna pozitive. “
Cuplurile din Moldova, de obicei, apelează la medicii din Ucraina, pentru că, explică ei, este mai aproape şi mai calitativ. Cu toate că în Ucraina serviciile sunt mai scumpe, Odiseea zice că medicamentele sunt mai ieftine şi “atenţia personalului este la un nivel foarte înalt”. În Moldova, taxa pentru fertilizarea in vitro este de 600 de lei. Cele mai scumpe însă sunt medicamentele, care ating circa 2000 de euro, în funcţie de tipul acestora. Veaceslav Moşin consideră că 600 de lei este o cifră simbolică, deoarece aparatul costă foarte scump. Astfel,”am putea spune că o parte din costuri sunt acoperite”, îşi dă cu părerea medicul.
La Kiev, deşi preţurile pentru cetăţenii Republicii Moldova sunt aceleaşi ca şi pentru cetăţenii din Ucraina, serviciile sunt mai scumpe. Oamenii trebuie să achite 11050 de grivne (circa 1000 de euro). În schimb, datorită faptului că medicamentele sunt mai ieftine, oamenii achită aproximativ 3500 de euro, aici fiind inclus costul pentru drum şi cazare. Faptul că serviciile la Kiev sunt mai scumpe nu-i opreşte pe oameni. Dorinţa lor cea mai mare este de a avea copii şi, la nevoie, sunt dispuşi să plătească mai scump pentru un rezultat pozitiv.

Distribuie articolul: