Italia este o ţară care respectă cu sfinţenia patrimoniul cultural şi tradiţiile. Îmi plac foarte mult aceste locuri, îmi plac clădirile vechi, ulicioarele înguste dar şi catedralele şi palatele somptuoase. Despre Italia voi vorbi în următoarele postări, fiindcă m-am întors recent de acolo şi amintirile sunt colorate şi proaspete. Iar privelişti aşa de viu colorate ca în Cinque Terre nu ştiu dacă găsiţi prea des. 

Când îmi aleg o destinaţie în primul rând mă uit la bani/buget, ori toate călătoriile mele sunt cu buget redus. În primul rând pun accentul pe ce urmează să vizitez şi nu pe confortul scaunului de tren sau al hotelului. Astfel, am luat microbusul din Chişinău spre Bucureşti, iar din Bucureşti am zburat spre Pisa cu un lowcost. În cele trei zile am avut un program turistic foarte intens, iar una din zile am rezervat-o satelor din Parcul Naţional Cinque Terre.

http://www.cinqueterre.eu.com/en/cinqueterre-maps

Îmi doream de mult timp să văd acele locuri şi cel mai practic mi s-a părut să iau cazare în Pisa. De acolo am luat trenul spre La Spezia. Iar din Spezia – un alt abonament pentru o zi pentru Parcul Naţional Cinque Terre. Abonamentul pentru o zi în parc costă 12 euro, nu-i tocmai puţin, în schimb m-am tot primblat liniştită cu trenul, fără grija de a cumpăra ceva bilete suplimentare.

 Corniglia

Parcul Cinque Terre cuprinde cinci sate (Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza, Monterosso al Mare) care sunt amplasate relativ aproape unul de altul, sate viu coloarate, cu clădiri vechi, construite pe margini de stâncă. După cum spuneam am cumpărat abonament pentru o zi din La Spezia şi prima oprire a fost în Manarola.

 Manarola

De la gara de tren până în sătuc se trece printr-un tunel, care te duce exact în mijlocul satului. De fapt este un labirint de ulicioare înţesate cu cafenele şi cu mici magazinaşe artizanale. Sătucul este probabil cel mai vechi din toate cele cinci sate, San Lorenzo-biserica satului datează din 1338. Sătucul este foarte mic, nu prea ai unde să te pierzi, noi am luat-o spre mare, iar acolo veţi găsi un drumuşor săpat în stâncă care te duce spre următorul sat – Corniglia. Între primul sat, Riomaggiore, şi al doilea, Manarola, la fel este un drum care le leagă, via dell’Amore, dar din păcate era închis.

 Manarola

Fiind în Manorola pe drumul spre Corniglia  cred că v-am zăpăcit deja) se deschide o panoramă absolut fantastică spre sat. Casele colorate pe stâncă, marea azurie şi bărcile care se leagănă jos lângă stânci… toate astea te ţineau lipit şi nu le puteai abandona. Era prea frumos. Dar cum ziua este scurtă am luat-o repejor spre Corniglia. Surpriză! – după alţi doi km. drumul era închis, aşa că a trebuit să ne întoarcem, spre bucuria noastră, din nou la gară. Şi bine am făcut, pentru că am mai profitat încă o dată de frumseţile Manarolei.

 Corniglia

Iată-ne ajunse şi în Corniglia. Aici ne aşteptau tocmai 370 de scări de urcat pentru ca să ajungem sus, în sat. O altă soluţie era microbusul. Noi am ales varianta cea mai grea dar şi cea mai frumoasă – cu fiecare treaptă urcată peisajul era mai frumos! În dreapta marea, în stânga muntele săpat în trepte şi înţesat cu viţă de vie. Apropo, producerea vinului este una dintre ocupaţiile de bază ale localnicilor. Sătucul cu ulicioare înguste este încântător, tot aici am văzut lămâi şi manadarine care încă mai stăteau mândre în copac. Şi tot aici am mâncat o gustoşenie de îngheţată cu pistachio.

 Corniglia

Următoarea destinaţie din aventura noastră a fost spre Monterroso al Mare. Acest sătuc este şi cel mai mare dar şi cel mai nou. De fapt mai mult mi s-a părut o staţiune de vacanţă cu multe hotele şi cu o plajă amenajată. Evident, şi cu multe, multe cafenele. În Monterosso am stat la plajă, am mers la statuia Gigantului din Monterosso, ne-am primblat pe srăduţe elegante şi am mâncat o lasagna cu pesto.

 Monteresso

Locul este perfect pentru o vacanţă, de altfel am şi întâlnit foarte mulţi turişti francezi. Apusul ne-a prins în Monterosso şi spre seară am mai dat o fugă până în Riomaggiore. Nu prea poţi să redai prin cuvinte cât de relaxant e să mergi pe străduţele pavate, luminate doar de nişte felinare mici, să asculţi dangătul clopotelor de la biserică şi valurile spărgîndu-se în stâncă. Locurile sunt de poveste, iar eu am un motiv în plus să mă mai întorc: trebuie să ajung în Vernazza, unicul sătuc din parc care a fost lăsat pentru o altă aventură. 

Monteresso

Viorica Tarlapan-Ataman

travelblog.md

Distribuie articolul: