În ediția de astăzi a campaniei „Cine suntem și ce limbă vorbim?”, dedicată Zilei limbii române, Mihai Avasiloaie, reporterul Agora.md, recită poezia „Limba română”, de Mihai Duțescu.

„Limba română”

„Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii şi răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase,
Munţii cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare şi rouă şi din furtună,
În ea ne rostim bucuria şi chinul,
În prea iertătoarea limbă română.

În ea se botează şi viii şi morţii,
În ea se şopteşte sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii
Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic
Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,
Cu blânda mireasă, limba română”

Mihai Duțescu

Vezi și: Mihai Avasiloaie, jurnalistul care-i trece pe politicieni în „OffSide”. Despre ce va fi noul său proiect media?

Pentru că în ultima perioadă apar tot mai des întrebările de genul: „ce suntem: români sau moldoveni, moldoveni sau români?” și pentru că însuși președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat în repetate rânduri că vorbește limba moldovenească, iar istoria care trebuie studiată în școli este „istoria Moldovei”, cu ocazia sărbătorilor naționale „Ziua Independenței” și „Limba noastră” AGORA și EA.md lansează proiectul „Cine suntem și ce limbă vorbim?”.

Nu vom veni noi cu răspunsuri la această întrebare, ci vom vorbi prin cuvântul marilor cronicari, poeți și prozatori, lăsat drept moștenire generațiilor ce vin.

Vedeți în prima ediție un fragment din Hronicul lui Dimitrie Cantemir, care spune de ce limba este româneasca și nu moldovenească, iar în a doua – despre cum l-au mințit pe Grigore Vieru la școală. În a treia ediție este dedicată versurilor „Nu mă las de limba noastră”, iar a patra – lui Nichita Stănescu și Patriei sale, Limba Română.