Aşezată în faţa mea, nu voia să plece. Nici eu nu doream să închid ochii la cele întâmplate. Exista momentul ca eu cu jumătate de voce să schimb importanţa acelor fraze. Să le schimb motivând că nu mai sânt importante. Dar ea reacţiona la diferite adevăruri, fiindcă… Ceartă se numeşte încă din copilăria mea. Urâtă şi banală. O ceartă care nu se lasă până nu „te ceartă”. Un lucru este de apreciat, e de două feluri: omenească şi despicată greşit. Ne ceartă pe toţi între noi. Ne place sau nu, dar puţini pot dirija cu ea alegând înţelepciune în formatul des folosit la lecţia de biologie. Eu nu pot tăcea. Cuget până nu mai tresare nimeni cu vorba. Fiindca nu pot, şi în acea secundă, doare convorbirea aia nonşalantă. Iată de ce, răscumpăr zile nevorbite în cazul în care tablourile nu-şi schimbă expresia rămânând reci. Ştiţi de ce? Fiindcă au învăţat să nu continuie gândul cel rău. Şi cum să taci când ai atâtea cuvinte ascunse şi apariţia lor se vrea tot mai repede atunci când cineva provoacă şi ea vine. Cearta… care aduce atâta amnezie, de atfel nu am uita multe cuvinte negândite sau neformulate mai omenesc.

Unele certuri pot ilumina greşeli, aduce înţelepciune, mici supărări sau reacţii mai uşoare. Nimic grav, încât rămâi mulţumit de faptul ca s-a întâmplat sa afli câteva gânduri pe jumătate expuse. Fiindcă cealaltă jumătate cântăreşte mult mai multe adevăruri. De aia ne folosim de ea în cele mai dure situaţii doar ca sa ne protejăm, bineînţeles.
Există şi cearta despicată greşit. Atunci când începi imediat cu subtilităţi bine înţelese încât nu mai ai nevoie să fii direct, fiindcă s-a înţeles ceea ce vroiai să spui. Cearta trebuie dozată, nu începeţi cu apogeul. Lăsaţi uşile pentru final, nu le închideţi prea repede, se pierde din farmec. Credeţi că cearta nu e plina de farmec ?

Ba da, aici regăseşti adevăratul temperament, încât ai impresia că nici nu vă cunoaşteţi. Adevăr. Sunteţi la jumătate de drum, în câteva secunde se vor auzi noi cuvinde melodioase adresate vouă. Cuvinte proaspete şi exclusive, încât nu va mai conta deloc cum aţi despicat această provocare.

Ambele părţi s-au expus 80% bine de tot, fiindcă 20% ale uneia din părţi vor pune punct acestui dialog. Anume aceste 20% vor supăra cel mai mult. Aici contează cine va fi cel care le oferă, fiindcă anume el va readuce armonie cu fraza: Iarta-mă, am spus ceea ce NU gândeam. (A se citi fără NU)

În final, secretul este următorul. Dacă aveţi chef de certuri… nu ezitaţi. Armonia REvine neapărat la cei care se iubesc. Pentru alţii astfel de certuri sunt definitiv despicate. Eu nu vă doresc astfel de asalturi.

Distribuie articolul: