Un copil  independent, curajos, empatic, curios și încrezut în forțele proprii este rezultatul unui stil de viață sănătos al familiei. Psihologii au ajuns la concluzia că nu există metodă perfectă de educare și creștere a copiilor, însă recomandă metoda atașamentului securizant, care presupune respect și înțelegere față de cel mic. Avantajele atașamentului securizant sunt indiscutabile și dau roade pe termen lung.

Iată ce ne recomadă psihologul Irina Pădure pentru dezvoltarea unui atașament securizant:

1. Căutați să vă cunoașteți copilul în diferite medii, cum se comportă cu diferite persoane. Cu cât mai multe interacțiuni va avea de mic, cu atât veți ști care sunt limitele și posibilitățile copilului dvs.
2. Reacționați prompt la solicitările copilului de a cere ajutor. Oferiți-i zilnic contact fizic și interacționați cu blândețe, afecțiune. Ce poate fi mai frustrant decât sentimentul că mama nu ne iubește și nu ne demonstrează acest lucru?
3. Nu vă amenințați copilul niciodată. Indiferent de ce face copilul, nu i se va spune că va fi lăsat “acolo”, că vine lupul sau alt personaj-sperietoare. Rolul părintelui este de ai oferi siguranță celui mic.
4. Învățați copilul să-și cunoască emoțiile. Deseori, vedem copii care fac crize când alt copil le ia jucăria. În astfel de cazuri părinții le spun copiilor “e bine să ne împărțim”. Acesta este un exemplu cum îl învățăm pe copil să-și stăpânească emoțiile și să devină cooperant
5. Nu condiționați copilul (Dacă faci asta…, atunci obții asta…). Orice fel de condiționare învață copilul să manipuleze. În loc de condiționare, apreciați și încurajați lucrurile pozitive pe care le observați .
6. Depășiți situațiile problematice, învățați copilul să le facă față. Frecvent părinților le este mai simplu să facă totul în locul piciului, pentru că așa este mai repede, mai comod etc. Oferiți-i posibilitatea să încerce singur. Mai bine oferiți modele de comportament pentru situațiile periculoase, în rest lăsați copilul să descopere singur.
7. Țineți cont, fiecare copil se dezvoltă în propriul său ritm. Nu-l comparați cu nimeni. Asta ar putea crea tensiuni în relația cu copilul (“Uite ce frumos se joacă Ionel. Tu nu poți așa?!” cât de des auziți asta pe terenul de joacă?). Altfel, riscați să creșteți un copil frustrat și complexat (“Eu nu pot ca Ionel, deci mama nu mă iubește” – asta va fi concluzia unui copil).
8. Creați un regim al zilei, care vă permite ambilor satisfacerea necesităților de bază, somn, mâncare etc. De ce? Simplu, pentru că astfel veți fi mai eficienți în relaționarea cu piciul dvs.
9. Respectați echilibrul între pedeapsă și recompensă. Chiar dacă ne certăm copiii, nu înseamnă că nu-i iubim. Orice comportament are o consecință, deci este bine să le explicăm motivul pentru care-i certăm și nu să-i etichetăm cu “rău”, “obraznic”, “nesuferit”. Copilul trebuie să știe că-l iubim și atunci când îl certăm.
10. Fiți mereu pozitivi și mențineți o atmosferă caldă în familie. Gândiți-vă la ceea ce va învăța copilul din relația voastră ca părinți, fiți atenți cum comunicați în plan emoțional cu partenerul de cuplu. El va ști că poate conta pe ajutorul familiei când va fi mare, și va prelua modelul familiei părinților.

Irina Pădure, psiholog INGENIUM

Distribuie articolul: