Iliușa Plămădeală nu are nevoie de o prezentare aparte, mai ales pentru publicul tânăr de la noi. Video bloggerul are o viziune nonconformistă și directă pentru societatea de la noi, chiar și atunci când vine vorba de femei. Află „Ce vor femeile?!” de la Iliușa Plămădeală.

Când am început „The Duck Show” nu eram pregătit pentru popularitate. Nu știam ce înseamnă 5000 de followers. Aveam 100 de oameni care mă urmăresc, pentru mine asta era un nonsens. Acum eu acel număr de foloweri îi văd diferit. Acum acei 30 de mii de oameni sunt mulți, evident, pentru Moldova

Eu tind să cred că am schimbat sau am trezit anumite gânduri, idei în acei 30 de mii de oameni, dar dacă am reușit să schimb modul de a veadea lucrurile cel puțin la un om, doi, trei asta deja e bine. El a fost creat pentru asta. Nu a fost creat pentru ca eu să fiu cunoscut și lumea să se apropie de mine.

Fiecare om, fie bărbat, femeie, trebuie să exprime sau să facă cu aspectul său fizic ceea ce-și dorește. Hai să spun părerea mea subiectivă, eu nu consider, unghiile, genele false ceva frumos.

Eu am noroc – călătoresc destul de des pentru un om din Moldova și văd cum se comportă oamenii în altă parte și eu sincer cred că, decât să îți pui unghii și gene false…

Ok, asta poate fi frumos, eu am exemple în care asta arată chiar frumos, dar, de cele mai dese ori ….

Lumea distribuie pe Facebook: „O femeie adevărată, trebuie să stea acasă și să i se aducă flori în fiecare dimineață”. Bărbații distribuie: „un bărbat adevărat trebuie și trebuie…”. De fapt, oamenii trebuie să vrea să înțeleagă că asta e greșit.

Dacă o fată sau un băiat se simt comod să posteze totul pe Facebook, asta e alegerea lor. Dacă e bine sau rău eu nu știu, eu asta nu fac, pentru că eu mă obosesc.

Viața mea în Moldova nu e foarte interesantă pentru ca să le spun oamenilor ce fac zilnic.

Eu urăsc oamenii care pun fotografii, mesaje siropoase pe Facebook. Eu asta citesc de fiecare dată, pentru că asta e atât de patetic. Și eu nu știu pentru ce eu asta fac, dar eu asta citesc. Și după mă gândesc: „cât e de bine că eu nu sunt așa, că sunt alt gen de om”. Asta e grețos.

Eu cred că asta dă dovadă de puțină minte și parte de complex.

Dacă cineva mi-ar sări în brațe pe stradă, cred că aș prinde persoana.

Atunci când am feedback negativ de la oameni, (dacă acest om este mai bun ca mine) încep să mă gândesc la chestia asta.

Urăsc în mine și aș vrea să schimb mândria. 

Cel mai mult mă traumează minciuna.