Candida albicans este o ciupercă ce se găsește în mod normal în flora vaginală a femeii sănătoase, alături de alte microorganisme. În unele situații, echilibrul dintre microorganismele florei vaginale este perturbat și unele dintre acestea se înmulțesc în exces, în detrimentul altora. Atunci când Candida albicans se manifestă predominant, spunem că femeia suferă de candidoză.

Candida albicans produce o scădere a pH-ului vaginal, acesta devine mai acid și astfel mucoasa vaginală, dar și a vulvei, este agresată, iritată și suferă uscăciune. Uneori se pot produce și mici fisuri la nivelul mucoasei. Aciditatea secrețiilor vaginale din candidoză sunt răspunzătoare de senzația de mâncărime în zona vaginală, de usturimile vaginale și de micile leziuni ale mucoasei. Secrețiile vaginale sunt și ele influențate, acestea capăta un miros fetid, de pește, având o consistenta brânzoasă, culoare alb-galbuie și fiind mai abundente decât la normal.

Medicii descriu caracteristicile florei vaginale normale, astfel ca:

  • Secrețiile vaginale au la normal o consistență gelatinoasa, iar în perioada ovulației sunt mai apoase, în timp ce imediat înaintea menstruației pot avea consistență modificată;
  • Culoarea – de obicei sunt transparente, pătând ușor gălbui slipul. Înainte de menstruație pot deveni albicioase;
  • Abundența – imediat înainte și după menstruație secrețiile vaginale sunt mai puțin abundente, urmând ca la ovulație să fie destul de abundente;
  • Scerețiile vaginale prezintă un miros fad, ușor, greu detectabil și plăcut;

Caracteristicile de mai sus pot să difere ușor de la o femeie la alta, de aceea fiecare trebuie să își urmărească propriul organism. Cauzele candidozei sunt multiple, unele țin de viața sexuală, altele nu:

  • Schimbarea partenerului;
  • Unele tulburări sau boli endocrine;
  • Folosirea tampoanelor;
  • Anumite medicamente, cum sunt antibioticele, cortizonicele etc.;

Atunci când femeia acuză cel puțin una din simptomele candidozei ar trebui să se prezinte la medicul ginecolog pentru ivestigații. După o discuție amănunțită cu pacienta, medicul ginecolog inspectează zona vulvei și prelevează secreții vaginale pentru analiză și cultură. În funcție de rezultate, poate prescrie un tratament specific femeii în cauză.

De obicei femeiii îi este indicat tratament local cu unguent pentru calmarea simptomelor, spălături vaginale, ovule cu antibiotic și uneori, în cazuri mai grave, femeii i se poate indica și terapie orala.

În multe cazuri tratamentele naturiste sunt indicate ca adjuvant al tratamentului de bază sau sunt recomandate ca unica metodă de tratament în cazurile ușoare de candidoza. Cel mai des pentru un tratament naturist se utilizează băi din ceaiuri.

Ceaiurile pot fi utilizate pentru băi, cele mai recomandate fiind:
– ceai de pelin;
– ceai de gălbenele;
– ceai de sunătoare;
– ceai de rostopască;
– ceai de frunze de salcâm etc.

Tot în condiții de casă, medicii recomandă să mai respectăm următoarele reguli simple:

Nu utilizați preparate chimice sau parfumate în igiena intimă, nu efectuați spălături intavaginale cu soluții bicarbonate sau cu ceai de musețel. Toate acestea duc la perturbarea echilibrului bacililor lactici și favorizează transformarea tulpinilor saprofite potențial patogene.

Înainte de utilizare lenjeria de corp se sterilizează prin fierbere și călcare (acest principiu este valabil și pentru lenjeria nouă).

Pentru evitarea candidozei vaginale igiena intimă corectă implică spălarea organelor genital externe cu apă și săpun, cel puțin o data pe zi. Fiecare membru al familiei trebuie să utilizeze un prosop de baie personal. Vasul de toaletă și cadă necesită dezinfectare zilnică cu produse antiseptice.

Atenție la transmiterea infecțiilor micotice de la mamă infectată la fetițe prin utilizarea comună a prosopului de baie, sau prin vasul de toaletă sau cadă nedezinfectate corect după utilizare!

Sursa: FormareMedicala.ro

Distribuie articolul: