O femeie poate atinge culmile succesului fără a sacrifica plăcerile sufletului? Ala Mândâcanu spune că da. La 56 de ani ea duce o viaţă foarte activă. Luptă pentru drepturile moldovenilor din Canada, joacă badminton şi cochetează cu ideea de sporturi

Familia sau cariera?        

Pentru Ala Mândâcanu au decis copii. Ei au fost cei care au îndemnat-o să meargă în Canada, întrucât se stabiliseră deja acolo. Ea nu şi-a imaginat viaţa departe de copii, chiar dacă renunţa la cariera construită an de an, cu multe eforturi, acasă în Moldova.

Un timp, i-a învăţat pe studenţii de la ULIM cum se face jurnalism de calitate din postura de decan al Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare Publică. Luptând pentru drepturile femeii, a construit şi un partid politic care a reuşit să obţină 2 mandate de deputat în primul parlament.

 

Spirit de curaj și aventură

S-a specializat pe problemele de gen şi a muncit cu pasiune alături de experţii ONU, dar succesul nu mai conta dacă nu avea cu cine să se bucure de el. Norocul – sau pragmatismul – au îndreptat-o acolo unde a putut găsi întotdeauna o vorbă bună.

Canada mi-a căzut „tronc la inimă” încă de la prima mea vizită, în 1999, dar e una să vii la o conferinţă pentru câteva zile, şi e cu totul alta când vii pentru un timp nelimitat.

Când am sosit, nu ştiam aproape nimic despre viaţa de aici. Doream să fac multe, dar nu ştiam de unde să încep. M-au ajutat prietenii stabiliţi aici de mai demult. Mi-au pus la dispoziţie modele de statute de ONG, din care am ales unul pentru Comunitatea Moldovenilor din Quebec.”

Așa a început o altă aventură, cea a construirii unei veritabile diaspore a moldovenilor în Canada.

 

Se grăbesc şi canadienii?

întrucât era înconjurată de cei dragi, ciocnirea cu civilizaţia canadiană nu a fost pentru ea atât de dură, mai ales că viaţa în Moldova a făcut-o imună la orice. Chiar a început să-i fie pe plac modelul de educaţie socială a canadienilor.

Am rămas surprinsă de transportul în comun – la staţiile de autobuz nimeni nu se îmbulzeşte. Autobuzul soseşte, ca ceasul, conform graficului afişat la staţie. Şoferul îi spune fiecărui pasager “bonjour”, cu zâmbetul pe buze. Dacă cineva se reţine punând bani mărunţi în aparat, tot rândul aşteaptă cuminte, fără să manifeste pic de nerăbdare.”

 

Educaţie cu varga

Nu priveşte în urmă cu regret, ci doar cu nostalgie. Parcă şi acum mai simte un dor pentru jocurile de copil pe dealurile din satul de baştină – Balatina (raionul Glodeni). îşi aminteşte şi cum părinţii i-au dat lecţii de educaţie cu varga.

Am mâncat şi bătaie uneori, de la tata, de pildă când am mers cu copiii “la răsărită”. Nu se spunea atunci “la furat”, că era de la colhoz şi, respectiv, totul era „comun”. Ţin minte că am venit acasă, mândră nevoie mare, cu poala plină de pălării de floarea soarelui. Să fi avut vreo 4-5 ani… Atunci tata m-a prins şi mi-a tras câteva nuiele la fund, zicând: “Să nu pui mâna pe ce nu-i al tău!.”

 

“Ai făcut un bine, aruncă-l în mare”

Şi aşa a fost – n-a mai luat nimic din ce nu i-a aparţinut. A lăsat doar ce-i mai bun să-i pătrundă în viaţă. Şi a continuat… Fapt ce confirmă o viaţă împlinită de om: o familie fericită şi o carieră de succes. Canada i-a oferit şansa să fie alături de moldovenii înstrăinați de țară, pe care îi ajută să-şi găsească o locuinţă, să-şi cunoscă drepturile de imigrant şi, nu în ultimul rând, să iasă la vot.

Că să-i facă să mai uite de grijile vieţii, deseori, organizează petreceri ale diasporei, cu cântece şi dansuri. “Obișnuim să ne întrunim de 2 ori pe săptămână. Acum ne concentrăm la mobilizarea electoratului la alegerile din 28 noiembrie. Eu mă conduc de principiul biblic – ai făcut un bine, aruncă-l în mare…”

Distribuie articolul: