Povestea ei e inspirată parcă dintr-un film. Acum 4 ani, pleca din Republica Moldova la Atena, pentru a studia și a-și căuta rostul în viață. Coincidența a făcut ca în scurt timp, să întâlnească bărbatul vieții ei - un băiat de origine turcă, stabilit în Austria, alături de care a format o familie fericită. Maria Yilmaz este basarabeanca pentru care maternitatea a căpătat o valoare aparte, de când locuiește în Austria. Se bucură de respect și atitudine și poate spune multe despre îngrijirea mamei și a copilului, despre calitatea serviciilor sau felul în care se comportă austriecii. Cum e să fii o soție împlinită și o mamă fericită în această țară, vedeți în interviul de mai jos.

Povestea ei e inspirată parcă dintr-un film. Acum 4 ani, pleca din Republica Moldova la Atena, pentru a studia și a-și căuta rostul în viață. Coincidența a făcut ca în scurt timp, să întâlnească bărbatul vieții ei – un băiat de origine turcă, stabilit în Austria, alături de care a format o familie fericită. Maria Yilmaz este basarabeanca pentru care maternitatea a căpătat o valoare aparte, de când locuiește în Austria. Se bucură de respect și atitudine și poate spune multe despre îngrijirea mamei și a copilului, despre calitatea serviciilor sau felul în care se comportă austriecii. Cum e să fii o soție împlinită și o mamă fericită în această țară, vedeți în interviul de mai jos.

Maria, povestește-ne despre locul în care te-ai stabilit cu traiul acum.

Sunt stabilită cu traiul de deja aproape un an în Austria, Insbruck – un loc pitoresc, liniștit, cu oameni interesanți. Ne înconjoară munții Alpi și vă dați seama că iarna e și foarte frig, dar oricât de bine ar fi aici, oricum îmi lipsește Moldova. Aici traiul e mai ușor, îmi place mult că legea este lege și se respectă de către toți cetățenii. Este foarte curat și statul într-adevăr este preocupat de cetățenii care locuiesc în el. Drepturile omului sunt respectate la nivelul cel mai înalt. Oamenii fără locuințe sunt ajutați cu case și reduceri nu doar la îmbrăcăminte, ci și la produse alimentare. Aici avem un trai liniștit.

Cât de dificil ți-a fost să organizezi o nuntă în străinătate? E la fel de costisitor, ca în Republica Moldova?

Eu și soțul nu ne-am dorit să avem o nuntă cu baloane de aer cald sau plimbări cu limuzina lunga de câțiva metri etc. Am hotărât să o facem simplă. Ambii iubim lucrurile simple și frumoase, nu ne place lauda și nu ne place să plagiem de la cineva. Zic asta, pentru că de la o vreme, la noi, la moldoveni, este „la  modă” o nuntă sau o cumetrie mai scumpă și bogată decât la oricine. Vă spun sincer: eu nu mi-am organizat nunta mea, pentru că nu am vrut să îmi fac griji și stres. Ceea ce am făcut, a fost să aleg sala, culorile pentru decorul meselor și al scaunelor, rochia, pantofii și deja costumul mirelui.

Și pentru că sunt căsătorita cu un bărbat care nu e de aceeași naționalitate cu a mea, nu ne-am „legat” neamurile la nuntă și nici buchete în piept nu am pus, așa cum se face la noi. Nici multe alte obiceiuri nu am făcut, pentru că nu avea rost și oricum, din familia mea a venit doar mama. Nu a fost ușor să vină și rudele, dar am organizat și în Moldova o mică masă cu rudele. La nunta nostră au fost 300 de invitați. Aproape toți sunt rude cu soțul, vă dați seama că e o familie mare. Nunta mea a fost ceva mai specială; a fost o nuntă „mix” dacă îi pot spune așa. A fost o nuntă mai mult turcească, decât moldovenească, dar am adăugat și muzica anilor ’80-’90. Mesele și bucatele nu stăteau una peste alta, pentru ca nu avea rost să cheltuim o grămadă de bani să avem icre roșii și negre sau mai știu eu ce. Cam la toate nunțile moldovenești, la care am fost, mereu rămânea foarte multă mâncare pe mese și cred că e păcat și costisitor, nu merita. DA, pot să zic că a fost destul de costisitor, dar nu și de milioane de euro. A fost o suma destul de bună, în comparație cu alte nunți.

Cine e soțul tău? Cum a început povestea voastră de iubire?

Soțul meu este un bărbat grijuliu, tandru, iubitor, respectuos și tot așa pot să continui lista mea. Povestea noastră a început acum 2 ani, în Turcia, pe malul mării. Eram la odihnă cu familia, iar el – cu prietenii. Pot spune că a fost dragoste la prima vedere: ne-am văzut și ne-am plăcut și chiar din prima zi am format un cuplu. Mamei mele îi era cam frică de la început, dar după ce l-a cunoscut, și-a dat seama că e un băiat bun. Totul a decurs foarte repede: după 4 luni, l-am așteptat în Atena, unde studiam. El e născut și locuiește în Austria. A venit, mi-a cerut mâna, ne-am logodit, apoi am terminat examenele și am făcut și nunta.

Ce bucate tradiționale ai învățat să gătești, de când ai devenit soția unui bărbat convertit la islam?

De când îl am pe fiul meu, timpul îl acord mai mult lui. Sigur că gătesc și sunt gospodină în casă. Îmi place să gătesc în special dulciuri, torturi, checuri, biscuiți etc. Nu am reușit să învăț prea multe din bucătăria turcească, dar știu să gătesc câteva feluri de mâncare turcească încă de pe când locuiam la Atena, pentru că bucătăria grecilor e aproximativ cea a turcilor; chiar este aceeași. Ador mâncărurile turcești și ceea ce am învățat până acum să gătesc sunt pârjoalele din linte roșie și couscous, care sunt foarte delicioase; kataifi, bulgur, pâine boca, lahmcun și gozleme.

Maria, povestește-ne despre ce înseamnă să fii mamă într-o țară ca Austria. Cum au grijă autoritățile austriece de mamele cu nou-născuți?

La capitolul ăsta, sunt foarte multe de povestit. În primul rând, mă bucur foarte mult că am născut aici, pentru că aud și văd multe cazuri la noi, în Moldova, despre cum nasc femeile și prin ce trec, adică ce suportă din partea medicilor și atitudinea acestora față de femeile însărcinate. Vreau să spun că aici, atunci când dai naștere unui copil, te bucuri de o cu totul altă atitudine față de copil și mamă. Absolut totul ceea ce ține de spital și de copil, la internare, este gratis. Ultrasonografiile din perioada sarcinii sunt toate gratuite; la spital, femeia  nu are nevoie de geantă pentru maternitate, adică hainele, lenjeria, se dau gratis, inclusiv lenjeria de unică folosință, ciorapii speciali pentru dezumflarea picioarelor etc. Ceea de ce are nevoie femeia e să își ia, deja, haine pentru externare sie și copilului, deodorant și produsele de toaletă.

Pentru copilaș, la fel nu este nevoie de nimic: hainele, scutecele sau medicamentele; totul se dă gratuit. Nu trebuie să achităm pentru zilele de aflare la spital, totul e plătit din contul statul. Dacă te afli legal în țară și ai acte, automat ai asigurare și nu îți este frică de nimic. La spital, te duci cu un card special, pe care îl cer înainte de a consulta. Se numește E-card, sau polița de asigurare, în termenii noștri. Aici, nu trebuie să ai bani în buzunar când mergi la medic. Totul se face în bază de E-card și omul e și consultat, și împăcat. Autoritățile austriece au o grijă enormă față de mamă și de copil. Mama primește o îndemnizație lunară timp de 2 ani stați acasă sau respectiv 3 ani, deja e la alegerea ei. Dar mărimea îndemnizației de 2 ani diferă de cea de 3 ani, iar copilul la fel primește îndemnizație de la prima zi de viață până la vârsta de 25 de ani. Vaccinile din primul an de viață sunt gratuite, în afară de cea de la 8 luni, pe care trebuie să o cumpăram. Sunt fericită că sunt mamă și pot să îmi cresc copilul cu ajutorul statului, căci acest ajutor, pentru noi, contează mult.

Cum se numește băiețelul tău și ce semnificație are numele lui?

Baiețelul meu se numește Lütfi în turcă, dar în română îi spun Ludovic. Vine de la germanicul „hold”- glorie și „wig” – luptă. Este foarte activ și creativ. Lütfi reprezintă bunătatea și frumusețea.

Te-ai recuperat foarte ușor după naștere. Care sunt secretele?

Din păcate, am născut prin cezariană. Nu mi-am dorit, dar după 12 ore de chin, medicii mi-au făcut operația, pentru că altfel, aveam să sufăr nu numai eu, dar și fiul meu și ma bucur că a decurs bine și toți suntem sănătoși. Cred că principala problemă a femeilor însărcinate sunt kilogramele, de care și eu, la rândul meu, mi-am făcut griji. De la 55 kg, am ajuns la 80 kg. Dar după ce am născut, pentru mine cel mai important a fost ca bebelușul să îmi fie sănătos și ca să îl alăptez la sân, deci am alăptat și alăptez acum, pentru că laptele matern e cea mai buna hrană pentru bebeluși. Nu am secrete în ceea ce privește recuperarea mea, pentru că timp de doua luni am revenit la kilogramele mele de înainte de sarcină fără niciun efort. Am alăptat doar și am mâncat și mănânc mult. Cred că alăptarea ajută la pierderea kilogramelor. În privința  operației, încă mai am dureri și cred ca ele vor mai persista, pentru că o operație de cezariana nu se recuperează în scurt timp. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, voi trece și peste asta.

Cum se vede Republica Moldova din Austria? Ce imagine au moldovenii printre străini?

De când sunt aici, încă nu am întâlnit moldoveni în Innsbruck, deci nu pot să spun nici multe despre noi, în schimb am întâlnit români, despre care pot spune că sunt și ei aici, pentru ca să câștige câte un bănuț, de altfel ca și noi, moldovenii.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de la străinătate?

În străinătate, mă aflu de aproximativ 4 ani. Am învățat să lupt pentru ceea ce vreau, să fiu tare și să înving. Dar cel mai important, am învățat că dacă nu muncești singur și nu îți faci totul cu mâinile tale, nimeni nu îți va da un colț de pâine.

Îți mulțumim pentru acest interviu!

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul: