Rata şomajului în rândul tinerilor (15-24 ani) a trecut peste 17% în 2011. Cei mai mulţi dintre tineri pun neangajarea în câmpul muncii pe seama salariilor mici şi a lipsei de perspective. În schimb, experţii semnalează că şomajul în rândul tinerilor este determinat de tendinţa patronilor de a angaja lucrători calificaţi şi cu experienţă de muncă. Așadar, care sunt adevăratele cauze a faptului că persoane tinere, cu forțe și entuziasm pentru lucru, nu lucrează?

De aproape un an, Nina Pisarenco, de 23 de ani (Dubăsarii Vechi, raionul Anenii Noi) este în căutarea unui serviciu. Până acum, Nina nu a auzit decât refuzuri de la potenţialii angajatori, chiar dacă în anii de studii a fost bursieră şi a avut rezultate bune la învăţătură.

Tânăra e de părere că angajarea este extrem de anevoioasă şi deficitară mai ales pentru absolvenți și tineri specialiști: „Am încercat să mă angajez ca asistent social, dar ştiţi ce-mi răspund angajatorii? „N-ai experienţă în domeniu şi nu te putem angaja.” Dar de unde să am experienţă de muncă, dacă nicăieri nu mă pot angaja, unde să-mi fac experienţa?”, se întreabă Nina.

Dezamăgită să tot bată la uşa angajatorilor şi să primească refuzuri, Nina trage o concluzie deloc optimistă: „Cred că tinerii fie trebuie să poată călca pe capete, fie să aibă susţinere de la cineva ca să-şi poată găsi un loc de muncă.” 

Conform datelor recente oferite de Ministerul Educaţiei, peste 107 mii de studenţi îşi fac studiile în instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova, iar alţi 10 mii de tineri de pe malul stâng al Nistrului studiază în instituţiile de învăţământ din regiunea transnistreană. În acest an, aproape 30 de mii de tineri absolvenţi urmează să-şi găsească un loc de muncă în Republica Moldova, iar în Transnistria 80 la sută din proaspeţii absovenţi urmează să fie repartizaţi la serviciu. Asta, în timp ce rata şomajului a trecut de 17% şi descrie un tablou general pesimist pentru tinerii de pe ambele maluri ale Nistrului.

Igor Danuță, de 23 de ani, masterand la Universitatea de Stat din Chişinău, recunoaşte că a avut oportunităţi de angajare, însă motivaţia financiară extrem de modestă la descurajat. „Atât timp cât n-ai un loc de trai în Chişinău, salariul „motivant” de până la o mie de lei pentru un specialist debutant în relaţii internaţionale nu te motivează”, observă cu ironie tânărul.

Aşa că a ales să lucreze pentru o companie privată, la un job care nu are nicio legătură cu ştiinţele politice. „La noi la facultate este o glumă: Când eşti în primul an de studii, te gândeşti că peste 10 ani devii ministru sau ambasador, în anul doi deja te vezi un secretar de rangul unu-doi în minister, pentru ca în anul trei să spui: „Doamne, măcar undeva să-mi găsesc un loc de muncă, indiferent unde!”, adaugă el.

Iana Stuţkaia, studentă la biologie şi geografie la Universitatea de Stat din Tiraspol, aduce motive similare. „Salariul este foarte mic, nu-ţi ajunge pentru minimul de existenţă, nemaivorbind de alte cheltuieli. Peste hotare salariile sunt mult mai mari, chiar dacă faci o muncă nu atât de grea. Nu văd nicio perspectivă, cred că după absolvirea universităţii am să plec să muncesc peste hotare, chiar dacă nu voi lucra pe specialitate.”

Și Irina Ghirghilijiu (23 de ani), masterandă la Administraţie Publică la USM, este în căutarea unui serviciu. „Am depus formulare de participare şi încerc să-mi găsesc un job part-time, însă deocamdată n-am reuşit”, spune ea.

La rândul lor, angajatorii au cerinţe şi exigenţe motivate de aspecte practice curente. Spre exemplu, Mihail Vaneaşkin, director-adjunct al fabricii „Electromaş” din Tiraspol, recunoaşte că şi-ar dori să angajeze specialişti gata formaţi, dar de obicei se întâmplă altfel: „Suntem nevoiţi să lucrăm şi să-i instruim pe tinerii angajaţi, pentru că specialişti de care avem nevoie – electronişti, programişti care lucrează cu microprocesoare – nu se găsesc. Prin urmare, ne rămâne să alegem din specialiştii care sunt la moment.”

Viorica Antonov, expert asociat în politici sociale şi dezvoltare (IDIS Viitorul) consideră că cel mai des tinerii întâmpină obstacole la angajare din câteva motive. „Lipsa de experienţă, puţine abilităţi şi nivelul de capacitate productivă redus sunt cele mai frecvente probleme. De aceea, în ţările din Occident se fac internship-uri (stagieri) în ultimul an de facultate. Acestea durează de obicei între 3 şi 9 luni. Stagiul practic de acest tip ajută tinerii la dezvoltarea capacităţilor şi potenţialului lor organizatoric, care le va ajuta să se angajaze mai târziu în campul muncii.”

Pe de altă parte, spune Viorica Antonov „incapacitatea sistemului educaţional autohton de a pregăti cadre competitive pe pieţile regionale şi lipsa unor programe de formare profesională pentru tineri sunt determinantele principale ale şomajului în rândul tinerilor”. Ieşirea din impas, în opinia expertei, este reorietarea tinerilor spre şcoli profesionale şi colegii, prin susţinerea de politici de educaţie vocaţională, dar şi o colaborare mai strânsă între instituţiile de învăţământ şi piaţa muncii.

Cazul lui Iaroslav Drăgan, absolvent al Universităţii de Stat din Tiraspol, este relevant în acest sens. Astăzi, el lucrează ca inginer tehnolog la termocentrala „MoldGres” din Dnestrovsk. Tânărul a reuşită să se angajeze după ce a efectuat un stagiu practic la termocentrală.

„Pot spune că sunt un norocos. După anul 4, am fost repartizat la practică în departamentul de producţie. În timpul practicii am încercat să-mi arăt toate capacităţile şi abilităţile, așa că am primit o ofertă de angajare. În anul 5 de studii combinam serviciul cu studiile, iar acum, după ce mi-am luat diploma, mă dedic totalmente lucrului. Sunt inginer, lucrez aproape de casă, am un salariu bun şi un orar care îmi convine”, explică mulțumit acesta.
 
Exemplul acestui tânăr este mai curând o excepţie fericită, în condiţiile în care şomajul crescut în rândul tinerilor are și câteva cauze externe. În opinia experţilor, aceasta este influenţată, la rândul ei, de variaţiile crizei economice globale.

„Acest fenomen este mai pregnant în zona UE, unde în aprilie 2012 cele mai ridicate rate ale şomajului în categoria de vârstă 15-24 de ani s-au înregistrat în Spania (50,5%) și Grecia (50,4%), în timp ce ratele cele mai scăzute au fost înregistrate în Austria (8,3%) şi Germania (8,2%)”, notează Viorica Antonov.
 
Şi sociologii de la Gallup Consulting (companie americană de consulatanţă în domeniul managementului şi gestiunii resurselor umane) au plasat Republica Moldova la capitolul „numărul cetățenilor angajați” în intervalul de 40% – 49%. Aceasta, în timp ce media globală este de 42%. Numărul de șomeri în Moldova variază de la 5% la 9%, în timp ce media mondială la acest capitol este de 8%.

Totodată, experții de la Gallup au constat că rata tinerilor șomeri este de trei ori mai mare decât cea a adulților. Aceiași experți atenționează că şomajul şi lipsa de perspective pot avea consecinţe psihologice şi economice negative asupra nivelului de trai a tinerilor, în timp ce sărăcia devine pentru aceştia o provocare.

 

Autori: Cristina Zavatin, Anastasia Osadceia

 

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului „Fortificarea capacităţilor mass-media transnistrene de a reflecta subiecte social-economice”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul financiar al Ambasadei SUA în Republica Moldova. Conţinutul articolului este responsabilitatea autorilor şi nu reflectă, în mod necesar, viziunea finanţatorului.

Distribuie articolul: