Toamna trecută, la Orheiul Vechi au demarat filmările unei producții absolut senzaționale: filmul „Milika”, la filmările căruia participă două femei importante din viața regizorului Valeriu Jereghi – fiica Emilia, de cinci ani și mama maestrului, Teodora Jereghi. Inspirat din realitatea dramatică a Republicii Moldova, „Milika” este un film despre divorțuri, abandonul copiilor în grija rudelor și despre starea psihologică a copiilor rămași fără familii. Avocata Violeta Gașițoi, care a aceptat să apară pe platoul de filmări pentru prima oară, ne-a mărturisit mai multe detalii din experiența pe care o încearcă și despre cum putem preveni cazurile de abandon în favoarea căutării fericirii în străinătate.


Propunerea de a accepta rolul a fost una neașteptată, de fapt, niciodată nu mi-am închipuit că ar putea să-mi vină o astfel de propunere, dar totul a pornit de la un apel telefonic din partea regizorului care m-a anunțat că ar vrea să vină cu soția sa, Ana Barduc și fetița Emilia, pentru câteva minute la mine să vorbim ceva. Mi-au spus că nu va dura mult.  Am intrat în birou, ne-am așezat, Emilia a venit lângă mine și își privea părinții de parcă au pus ei la cale ceva, eu nu prea am înțeles la început ce se întâmplă, fata s-a apropiat de mine și eu am luat-o pe brațe, la un moment, vocea ei gingașă a spus: „Doamna Violeta, vă rog să fiți mama mea…” după care, a continuat: „în filmul Milika.

Eu m-am blocat când mi-a propus să fiu mama ei, pentru că mama ei era în fața mea. După ce a continuat, deja am înțeles despre ce este vorba. Nu m-am gândit mult, pentru că ador copii, am acceptat conducându-mă de propria intuiție, m-am bazat pe sentimentul pe care îl am față de copii și în cazul acesta am acceptat în aceeși clipă. Eu nu pot să refuz copii, asta e slăbiciunea mea… poate dacă venea regizorul și-mi propunea, era să fiu mai rezervată, era să cer mai întăi scenariul, ca să văd despre ce este vorba, dar așa, acceptul a fost în aceeași clipă.

În film, sunt mama Milikăi, care nu mai locuiește cu tatăl ei. El se recăsătorește cu o balerină și pare să fie fericit în familia sa. Mama se recăsătorește cu un om bogat din localitate și încearcă să arate că este și ea fericită. Deși își iubește foarte mult fetița, aceasta locuiește cu bunica pentru că, din anumite motive, mama nu o poate lua să locuiască cu ea. Copila își dorește nespus de mult ca părinții ei să locuiască împreună, să o iubească și să-i acorde atenție, doar ei încearcă să-i reunească… Finalul nu vi-l spun. Rămâne secret.

Producția încearcă să arate că drepturile copiilor nu mai sunt respectate de părinți. Ne aduce aminte că ei au dreptul la o familie și să locuiască în acea familie, au dreptul să fie iubiți de părinți, au dreptul la educație. Așa este corect și așa trebuie să procedeze orice familie: să-și țină copilașul alături și să nu-l lipsească de dragostea părintească în nici o circumstanță. În situația în care se ajunge la decizia ca părinții să nu mai locuiască împreună, copiii nu trebuie ignorați, ci trebuie să cunoască și să simtă că dacă mami și tati nu vor mai locui împreună, ei nu voi fi lipsiți niciodată de dragostea și căldura părintească. Mama și tata rămân a fi familia lor.

Sper ca această producție să-i trezească la realitate pe maturi și pe autoritățile statului, iar drepturile copiilor să fie respectate pentru că EI sunt viitorul nostru și trebuie să crească în dragoste.

A fost dificilă doar partea în care trebuia să privesc cu dragoste un bărbat străin și să par foarte fericită și îndrăgostită în acea scenă (e vorba de al doilea soț din film, cu care m-am recăsătorit). Într-un final, am reușit să o fac și pe aceasta. În rest, emoțiile de pe platou sunt emoțiile mele din viața reală, le transmit pe platou și le iau cu mine în viața reală. Este vorba despre dragostea mea față de copii, pe care o joc atât în film, cât și în viața reală. Având două fete pe care le iubesc nespus de mult în viața reală, în film nici nu trebuia să joc aceste emoții.  Le-am transmis foarte ușor.

Milika este o fetiță extraordinară: activă, inteligentă și ascultătoare. În zilele în care am filmat acest copil, am avut impresia că s-a maturizat atât de mult! E un copil foarte responsabil și cu caracter, a intrat repede în rol și deja nu mai deosebeai dacă își privește proprii părinți cu dragoste și în același timp cu durere, ori privea oameni total străini.

Alături de Anatol Mîrzenco a fost foarte ușor, sinceră să fiu, dumnealui a jucat la fel de bine precum cântă.

Despre maestrul Valeriu Jereghi, pot să spun că a lucra cu dumnealui este ca și cum ai citi o carte pe care ai vrea să o recitești în același timp de zeci de ori. Munca nu este grea, pentru că dumnealui explică foarte bine de ce emoție are nevoie, ce vrea să vadă în ochii actorului, iar noi doar trebuia să-l ascultăm, să-l auzim și să expunem în realitate această emoție, stare.

În activitatea mea de avocat, am multe cazuri de acest gen, sunt cazuri des întâlnite în Republica Moldova: aceste dosare sunt cele mai emotive și dureroase. Atunci cînd vezi că se desparte un cuplu, iar la mijloc este un copil minor care suferă nu din cauza că nu are părinți, dar din cauza că părinții își fac propriile interese iar copilul rămâne ignorat. Părinții strigă, în instanță, că-și iubesc copii și nu pot să-i împartă, dar de fapt, acești copii se dovedesc a fi crescuți de bunei.

Cel mai răsunător caz pe care îl am și e cel mai ieșit din comun este cazul mamei căreia i-a fost luat copilul de foștii socri și fostul soț pe când acesta avea doar 5 luni, nu din cauza că tatălui îi trebuia copilul, ci din cauza că așa au decis ei să se răzbune pe fosta soție, pentru că a decis să divorțeze. Acces la copil mama nu a mai avut, iar pe parcursul examinării cazului în instanță. Am constata din propriile declarații ale soțului că micuțul e crescut nu de tata, ci de bunei. În acest caz, ca și în multe cazuri similare, în calitatea mea de apărător, lupt cu morile de vânt. Copilul a fost lipsit de mamă, deși, conform Convenției pentru Apărarea Drepturilor Copilului, copilul are dreptul să-și cunoască ambii părinți, să locuiască în familie, iar statul, prin instituțiile sale, are obligația pozitivă să intervină atunci cînd se încalcă drepturile copilului și să stopeze violarea dreptului.

Cu regret, în Moldova acest lucru nu se întâmplă: avem un sistem judecătoresc corupt până în măduva oaselor, care nu a vrut să intervină și să pună capăt violării dreptului acestui minor și să ajute atât mama, cât și copilul să se reunească. Acum, copilul are aproape 3 anișori, iar autoritățile nu au făcut nimic în acest caz. În consecință, încă nu știu care va fi hotărîrea CEDO pe acest caz, dar cert este că la data de 4 noiembrei 2014, CEDO va oferi un răspuns vis-a-vis de aces caz. Cred că Republica Moldova va mai fi condamantă nu doar o dată pentru că nu a avut suficientă voință să stopeze violarea unui drept fundamental atât al copilului, cât și al părintelui.

Nu este unicul caz, avem și cazuri cînd mamele abuzează de dreptul său iau copilul și nu-i permit tatălui să-l vadă după ce divorțează, deci un lucru nu pot să-l înțeleagă cei maturi și anume faptul că acest copil suferă și așteaptă să vadă dragostea părinților față de el și nicidecum nu faptul că mama și tata se despart. 

Eu cred că mesajul filmului va fi unul puternic și, pentru un moment, îi va trezi pe cei maturi și îi va pune în fața unei realități: se vor vedea dintr-o parte și vor avea ocazia să vadă cum se simte copilul lor … la fel sper ca și autoritățile statului să vadă cum se simte un copil, iar asta săi determine să intervină pentru a stopa orice încălcare a drepturilor copilului.

În primul rând aș începe de la părinți, care pleacă gândindu-se că se duc pentru un interval scurt, promițând că se vor întoarce repede. Copii cresc, iar părinții nu mai vin. Un copil este gata să mănânce pesmeți, dar să fie alături de propria mamă, nu alături de bunica sa, oricât de bună nu ar fi bunica aceasta nu poate săi înlocuiască părinții.

De ce pleacă părinții? Pentru că autoritățile doar promit că vor crea locuri de muncă și doar promit salarii bune în situația în care statul nu o face, iar un cuplu tânăr e nevoit să stea cu chirie, să achite serviciile comunale, să crească un copil din acei 2000 lei pe care îi primește. Nu-i ajung nici pentru chirie, nemaivorbind de alte necesități. De aici avem plecări, de aici avem divorțuri. Fenomenul plecărilor nu-l vom putea opri atâta timp, cât nu vom crea condiții ca să ținem părinții alături de prorii copii.

Cu toate acestea, autoritățile ar putea să intervină și să oprească fenomenul abandonului copiilor lăsați în grija rudelor, vecinilor buneilor foarte simplu: cei ce au copii minori, să nu poată părăsi țara fără ca să arate un act la hotarele țării în grija cui a rămas copilul, cine va deține tutela asupra minorului pe perioada cît va lipsi mama sau tata din țară. Astfel, vom ști exact câți copii au rămas fără părinți și cine răspunde de viața și sănătatea acestora în perioada în care lipsesc părinții din țară. Eu vă asigur: din Moldova pleacă cetățenii nu de la o viață bună; nu caută fericire, ci caută să-și poată întreține copilașii și să le poată da de toate”, ne-a mărturisit Violeta Gașițoi.

Menționăm că „Milika” este o coproducție dintre Franța-Polonia, cu participarea Ucraina-Moldova. Producătorul general este Lilia Paul – compania de Film „Will Production” (Franța) și coproducătorul Marcin J. Sobczak – compania de film și agenția internațională de publicitate „This Way Publicity” (Polonia). Filmările au loc pe teritoriul Complexului muzeal Orheiul Vechi, din raionul Orhei. La filmări, participă actorul Boris Bechet (în rolul celui de-al doilea soț al mamei) și Prima Balerină din Moldova – Anastasia Homițkaia (în rolul celei de-a doua soții a mamei).

Coproducția este un curs practic pentru circa 10 tineri cineaști din R. Moldova, care fac parte din echipa de creație a filmului.

Foto: Facebook/Valeriu JereghiRussu RusalinaRoman Zadoinov