De cele mai multe ori, dependențele sunt legate de nucleul familiei: supraprotejarea maternă și absența tatălui. Ambele vin din lipsa iubirii necondiționate.

Toată dependența caută să evite contactul cu emoția. Poate fi un sentiment de goliciune existențială, lipsă de dragoste, senzație de singurătate, deconectare cu sinele nostru superior. Realitatea noastră ne face să suferim și dependența ne maschează suferința, temporar și apoi o înrăutățește.

Dacă analizăm etimologic, cuvântul ADICȚIE înseamnă „nespus”. Ceea ce nu pot sau nu vreau să exprim.

Iată doar câteva decodificări ale subconștientului exprimate prin dferite adicții (totul poate fi mult mai profund și ascuns, aici aveți doar idei orientative):

  • Alcoolismul: Este legat de dorința de a fugi de responsabilitățile fizice sau emoționale, de teama de a fi rănit și de a suferi din nou.
  • Tutunul: Tutunul este legat de conflictele mamei, trăind o situație profundă de singurătate. Lipsa comunicării cu mama sau excesul de protecție. Lipsa libertății și independenței.
  • Obezitatea: Încercarea de a-ți satisface foamea de dragoste cu mâncare. Cu cât mănânci mai mult, cu atât e mai mare foamea. Mănânci pentru a încerca să depășești trecutul sau experiențele neasimilate.
  • Ciocolata: nevoia de dragoste și dulceață a tatălui. Conflictele cu absența, lipsa iubirii sau devalorizarea tatălui.
  • Zahărul: Nevoia de a îndulci viața, compensând sentimentul de lipsă de dragoste, tandrețe și bucurie în persoană.
  • Dependența sexuală: încercarea de a umple spiritualul cu fizicul, gândind că a face sex înseamnă a avea dragoste.
  • Dependența de a lucra: a trăi cu prea mult atașament și teamă, pentru a nu suferi de lipsă. Crezi că trebuie de arătat că viața ta este productivă, ca alții să recunoască că meriți ceva.
    Dependență de exerciții fizice: dificultăți în acceptarea ta. Dependența de starea ta fizică (din afară) pentru a umple și umple golul (dinăuntru) al nesiguranței în propria ta ființă.

Dacă suferi de dependențe, trebuie să mergi la rădăcina poveștii și să ierți ceea ce trebuie iertat în tine, să vindeci copilul interior și să nu iei viața drept pedeapsă, sau suferință. Trebuie să lucrezi la împuternicire, smerenie, apreciere și mai presus de toate – la iubirea de sine.

Distribuie articolul: