Am moștenit tăcerea de la sovietici – nu avem niciodată pretenții, nu ne revoltăm când suntem călcați pe pantof și nici atunci când ni se încalcă drepturile despre care am învățat la școală; tăcem atunci când suntem umiliți sau înjosiți; tăcem atunci când naștem ca să nu speriem alte femei în travaliu, tăcem atunci când ne iubim – cică sentimentele trebuie să vorbească (că de altfel ne aud vecinii) – tăcerea ne distruge orice formă de fericire am dori să încercăm.

Comunicarea, sub orice formă și la orice nivel ne-ar salva din foarte multe situații penibile, ne-ar face mai satisfăcuți de viața noastră și ne-a deschide ochii în foarte multe cauze pe care le catalogăm din start a se încheia cu scântei. Am citit romane despre cuplurile care au inspirat omenirea, cu istorii pline de dragoste și ne-am dorit mereu să fim ca ei. Am neglijat însă, cel mai important aspect – aceste cupluri vin dintr-o altă lume, acolo unde se comunică la toate nivelele, direct, mereu și în orice circumstanță.

Comunicarea depășește crizele, aplanează conflictele, potolește apele, stige flăcările, calmează spiritele – comunicarea generează armonia! Asta căutam, nu? Pe ce se bazează familiile fericite, care, ajunse la 50 de ani petrecuți împreună, declară că nu s-au certat niciodată, v-ați întrebat? Ei bine, fie compatibilitatea este perfectă, fie comunicarea este ideală, că pe noi înșine nu ne-am minți de dragul ochilor frumoși. Înțelegerea este cea care va naște simpatie, acceptarea este cea care va impune respect, dorința de creștere va fi cea care va genera evoluție și de cealaltă parte. Într-un cuplu, fiecare dintre membri este imaginea și driver-ul celuilat.

Nu putem declara că am găsit armonia în câteva luni trăite împreună. Sunt puțini poate și câțiva ani, însă rezultatele nu se culeg material, ci la nivel de imagine. Un cuplu în care nu există armonie cu adevărat nu va putea să mintă la nesfârșit prin aparențe, iar exemplele par să fie tot mai multe. Și, în aceeași ordine de idei, odată căpătată, armonia nu ți se dă pe toată viața. Pe cât de greu ai dobândit-o, pe atât de ușor riști să o pierzi. Dacă astăzi ai fost cea mai dulce și bună soție/iubită din lume, atunci mâine trebuie să tinzi să te întreci, să te depășești.

Da, armonia este frumoasă, veți spune, dar cum se face cu rutina, cu atribuțiile zilnice? Păi să știți că dacă este armonie, atunci responsabilitățile se împart de la sine, pentru că va exista comunicarea. E bine să spui că nu-ți place să speli vasele, iar dacă și soțului sau iubitului îi displace această activitate, s-au inventat mașinile de spălat vase, iar cu ele și armonia în cuplu. Nu mă acuzați de pragmatizm! E mai jale atunci când doi parteneri ajung să se certe pentru un lavoar plin cu veselă murdară, aceasta să rămână așa încă o zi, iar ei să sfârșească prin a dormi în odăi separate sau pe două extreme de pat.

Armonia și înțelegerea vine din lucruri simple și se condimentează, în fiece moment cu dragoste și respect. Armonia într-un cuplu înseamnă o glumă pe seama unei situații mai dificile sua mai delicate și asigurarea de veșnică încredere și credință. Armonia însemană un schimb de energii permanent, înseamnă să spui că îți plac lalelele și nu tradafirii, că la amiază vrei să mănânci omletă și că pe noptiera ta nu e loc de tristeți… ele rămân după ușă.

Armonie cuplu

Distribuie articolul: