Când schimbarea era în toi, a decis să pună umărul și el, vorba abecedarului. Andrian Gavriliță, șeful echipei de Atragere a Investițiilor din Executiv nu a stat să numere banii atrași în Moldova, dar se bucură pentru fiecare loc de muncă nou, care se deschide cu aportul său. Cum e să fii pompier pentru afacerile locale, dar și cât de greu este să arăți la patru ace când urăști sacoul aflați din interviul de mai jos, parte din proiectul “Tinerii din Guvern vor să schimbe lumea Acasă”. Profil
Andrian Gavriliță, 27 de ani
Licențiat în Marketing și Logistică, ASEM
Scrie teza de master la subiectul Atragerii Investițiilor în Republica Moldova (ASEM)
Stagiul care l-a marcat – Moscow School of Political Studies
În Guvern din 2011
Funcția actuală – Șef al Echipei de Atragere a Investițiilor din cadrul Cancelariei de Stat a Guvernului RM

Studenție propriu-zisă nu am avut, căci am început lucrul încă înainte să merg în clasa a XII-a. Cât eram elev – mergeam la lecții și apoi la lucru, iar când am devenit student – invers, mergeam ziua la lucru și seara la lecții. Am început cu lucruri mici – calcule, rapoarte, apoi mi s-a propus să fiu manager pe transport, iar cu timpul am ajuns să mă ocup și de import și export. Cunoașterea computerului și engleza mi-au fost de mare ajutor. Restul înveți din mers, că doar nu e fizică cuantică!

La începutul lui 2011, când schimbarea era în toi, am decis că vreau să pun umărul și eu, dar și să capăt noi experiențe. Am plecat fără să știu exact unde merg, dar după câteva luni de voluntariat am fost angajat la Guvern, în vara lui 2011. Aici, primul job a fost proiectul de suport în managementul politicilor publice. Eram consultant junior. În mai puțin de un an am trecut prin cinci ministere, dar mai mult timp am petrecut la Cancelaria de Stat. Așa s-au aranjat astrele și scaunele libere din Guvern, că am ajuns într-un birou cu consilierii premierului. Experiența din sectorul privat s-a dovedit a fi foarte utilă și am ajuns să fiu acceptat în calitate de consultant pentru îmbunătățirea mediului de afaceri. La sfârșitul lui 2012, când îmi expira contractul, Echipa de Atragere a Investițiilor era în căutarea unui șef – am decis să aplic. Am fost acceptat și asta fac până în prezent.

 

Felul în care gândesc și muncesc oamenii din sectorul public a fost cea mai dificilă provocare, cu care trebuia să mă obișnuiesc. Altceva a fost să înțeleg cum funcționează tot acest sistem. Era straniu pentru mine ca un document transmis de premier către un ministru, să treacă pe la cel puțin cinci persoane, din câteva departamente înainte să ajungă la destinație. În rest – principala dificultate, aș zice, este senzația că ești foarte mic într-un sistem enorm și, uneori, te simți neputincios.

„Ale noastre sunt eșecurile, iar succesele sunt ale guvernului”, spunea un coleg. Cam așa stau lucrurile – politicile sunt votate de politicieni. Noi putem să le propunem, să insistăm, să le sugerăm și altora să le propună și tot așa. În aceste structuri, orice proces implică mai mulți oameni și e greu să-ți asumi ceva. Două cazuri în care nu-mi atribui succesul, dar mă simt parte a unui proces reușit, sunt: prelungirea facilităților pentru companiile din sectorul IT și corectarea unor prevederi din Codul Fiscal care complicau mult viața agenților economici și îi costau sume impunătoare.

 

De câte ori am zis că plec din Guvern? Azi, doar o dată. (râde) Dar se mai întâmplă. Există întrebări pe care ți le pui periodic, atunci când faci o muncă pentru binele altora sau, mă rog, binele țării. Când te simți mai puțin împlinit – te întrebi dacă n-ar trebui să dedici mai mult timp binelui propriu, încercând să-ți justifici corectitudinea. Sunt momente când crezi că lucrurile se schimbă prea încet și s-ar putea ca generația ce vine să nu prindă o țară cu mult mai bună decât ceea ce avem… Până una-alta – mai stau. Vreau să fac ceva care să-mi placă, să-mi aducă suficienți bani și, dacă mi-i somn, să pot dormi până la ora zece (zâmbește). Încă n-am găsit-o, funcția asta, dar cred că ar însemna să-mi fiu singur șef. Până atunci – rutina și acumularea de experiență sunt cheia succesului.

 

Moldova a avut noroc de ultimii doi prim-miniștri, ambii cu intenții sincere de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană. Cunoscând condițiile în care lucrează, cu toate pârghiile și lipsa acestora – cred că se descurcă bine. Totuși, dacă exista mai mult consens între politicieni, la capitolul valori – cred că se puteau face mult mai multe. Au demonstrat-o georgienii.

Filat sau Leancă – n-aș putea să compar, căci în cazul premierului Filat îndeplineam și unele atribuții de consilier, prin urmare, interacționam mai des cu dumnealui. Domnul Leancă are un consilier economic, iar echipa noastră se limitează la atragerea investițiilor și parțial îmbunătățirea mediului de afaceri. Adevărat că premierii sunt, în cabinete, mai puțin cumpătați decât în fața camerelor, dar în limitele decenței. Își mai ceartă uneori consilierii… precum ziceam – eșecurile sunt ale noastre. Unii sunt certați mai mult, alții mai puțin și nu neapărat proporțional meritelor. Dar aceste poziții, prin definiție, sunt nelipsite de stres, așa că accepți și mergi înainte. Oricum supărările durează foarte puțin, când tempoul general e foarte intens.

 

Nu poți schimba prea multe în Guvern, căci nu multe depind de tine. Totuși, dacă ajungi să lucrezi în cabinetul premierului și mai ales să te confrunți zilnic cu problemele mediului de afaceri – sigur nu te plictisești. Dacă discuțiile intensive la subiectul atragerii investițiilor, pe care le avem cu mai multe companii mari, se vor finaliza cu succes, aceasta ar însemna câteva mii de locuri de muncă nou create. Din păcate, cea mai mare parte a timpului suntem nevoiți s-o petrecem soluționând problemele curente ale mediului de afaceri, în loc să ne concentrăm pe atragerea noilor investitori. Mă bucură că problema de deductibilitate a cheltuielilor legate de hrană și transport pentru companii este foarte aproape de finalitate. Cred că mulți au auzit de cazul Draexlmaier de anul trecut – abia acum suntem foarte aproape de a-l soluționa definitiv și benefic pentru întregul mediu de afaceri și angajați.

 

Aș vrea să știu și eu exact câți bani (euro/dolari) am reușit să atrag în Moldova. Vom face totalul la sfârșit de an. Eu mai bine număr locurile de muncă – vor fi câteva zeci, dar și câteva sute de mii de euro investite. Mai așteptăm câteva companii care ar crea de la o sută până la câteva mii de locuri noi fiecare. Perioada de cercetare și discuții durează atunci când e vorba de companii multinaționale. Dar după cum spuneam – o mare parte din lucrul nostru este dedicat salvării locurilor de muncă prin rezolvarea problemelor companiilor existente. Din păcate, o facem pe pompierii de foarte multe ori.

 

Încă o mare provocare – să fiu mereu la patru ace! Nu-mi place și nici nu mă simt confortabil. O fac de nevoie. Ne permitem să ne îmbrăcăm mai lejer în zilele de vineri sau când știm că premierul este plecat, dar cu condiția că nu avem ședințe importante în acea zi. În timpul liber – nu am sacouri.

În weekend ori seara, la bere, cu prietenii de cele mai multe ori discutăm tot politici și politică. Uneori chiar generăm noi idei de care ne apucăm a doua zi. Pentru persoana iubită îmi rezerv timp, chit că stăm împreună, dar și așa este loc de mai bine. Trebuie să iubim, mai ales când suntem tineri, dar, din păcate, și să lucrăm mai mult tot acum e cazul.

 

Timpul liber îl petrec ieșind cu oamenii, cel puțin o dată pe săptămână mă strădui să merg la sport -jucăm squash cu un prieten. Sportul nu e doar vesel, ci și foarte activ. Îmi place mult tehnica modernă: computere, gadgeturi… așa îmi ajut prietenii la nevoie și, chiar dacă îmi ia ore întregi uneori, e o plăcere pentru mine să le fac să funcționeze bine. Mi-aș dori mult să călătoresc mai mult, vreau să văd ce a mai rămas din minunile lumii: cele mari dar și cele mai mici. Până atunci – mă mulțumesc cu o carte pe plajă din când în când.

Foto: Ellene Mocrii, arhivă personală