Andrei Zapșa este un tânăr al cărui talent nu poate fi trecut cu vederea. Lansează cărți, compune suite simfonice, explorează cele mai îndepărtate țări și activează ca profesor de la o vârstă când alții abia își încep studiile. Prin modul său deosebit și profund de gândire, obișnuiește să analizeze lucrurile dintr-o perspectivă proprie, diferit de ceilalți. Pentru că e mereu visător și dominat de idei fantastice, este supranumit și #moldovanharrypotter. Andrei devine autorul primei trilogii fantasy din Moldova, iar recent a publicat o carte în Indonezia, unde s-a aflat timp de câteva luni.

În interviul de mai jos, acordat revistei noastre, Andrei vorbește despre lumea sa, experiențele trăite, dorința de a face schimbări, dar și despre dificultățile de a te afirma la noi în țară. 

Te faci remarcat în diverse domenii: ai lansat cărți, dirijezi orchestre, ești profesor și ai reușit să descoperi culturile diferitor țări, plus probabil multe alte activități pe care eu nu le-am menționat. Cum le reușești pe toate?

În primul rând, s-ar cuveni să spun un mare mulțumesc pentru asemenea descriere. Nu știu pe cât este de adevărat (râde). Acum despre cum le reușesc. E greu să găsești oameni mai puțin organizați decât mine, lucru asupra căruia încerc să lucrez, dar deocamdată în van. Unicul lucru care mă salvează este viteza de acțiune. Fac lucrurile repede, chiar dacă în ultimul moment. Norocul meu că asta nu știrbește din calitate. Cel puțin ca regulă.

Andrei ZapsaÎn 2015 ai publicat o carte, prima trilogie fantasy din Moldova care a fost lansată în 2016. Apoi ai mai lucrat asupra unei cărți care a fost publicată în Indonezia în 2017. Relatează-mi despre ambele cărți câte ceva. Cum a decurs procesul de creație și unde a fost mai dificil să te afirmi, în țară sau peste hotare?

Este adevărat că după „Marea Bătălie” am mai scris o carte. Ce-i drept, nu am publicat-o încă, și acest lucru mă supără cel mai mult pe moment, dar asta este o altă chestiune. Tot atât de adevărat este că pe durata șederii mele în Indonezia am scris încă o carte, care a fost publicată tot acolo sub patronajul Ministerului de Externe al Republicii Indonezia. „Calea spre Indonezia. Două vieți. Două destine. Un batik” (original: „Way to Indonesia. Two lives. Two fates. One batik.) – a fost o adevărată provocare pentru mine. Am scris-o împreună cu o jurnalistă din Fiji, Cristhine May Nikola, căreia îi datorez în mare parte această realizare. Ea a fost cea care m-a îndemnat să scriem împreună. Deși sunt sceptic prin definiție atunci când vine vorba de co-autorat, de această dată am simțit că vreau s-o fac. Are două linii de subiect, una pentru fiecare dintre autori, care se intercalează în câteva momente. Linia pe care am scris-o eu este despre o prințesă a unui regat de pe insula Sulawesi, care se face victimă a unor intrigi politice de anvergură, în decursul luptei sale pentru a se afirma. Procesul de creație a fost destul de anevoios. Nu este ușor să scrii un roman împreună cu un om aflat la 2000 de km distanță. Dar, după câte se vede, le-am depășit pe toate și rezultatul este unul extrem de îmbucurător. Am fost inspirat de o istorie reală. Am intervievat prințesa despre care am scris timp de mai multe zile. Deci, romanul se bazează în mare parte pe viața ei.

Andrei Zapsa

Cât despre unde a fost mai dificil să mă afirm… Cu întrebarea asta să știi c-ai nimerit acolo unde doare (zâmbește). Cât de ciudat nu ar părea, dar mi-a fost cu mult mai simplu să fac lucruri frumoase în altă parte decât acasă. Timp de trei luni am reușit să scriu și să public o carte, lucru pe care nu-l pot face acasă de mult timp. Tot în acest răstimp am fondat împreună cu alți doi muzicieni prima orchestră clasică din istoria insulei Sulawesi, care are o populație de 18,5 milioane de oameni și anume Makassar Youth String Orchestra, lucru care nu le-a reușit lor până acum, deși tentative au mai fost. Deci da, indonezienii sunt mai aproape de ideea de a aprecia anumite valori, decât se obișnuiește în Republica Moldova, lucru foarte trist de altfel.

Revenind la trilogia „Marea Bătălie”, care, în esență, descrie o luptă dintre bine și rău. Cum și prin ce te-a marcat acest subiect de ai hotărât să-l transpui pe hârtie și de ce ai ales anume stilul fantasy?

Sunt un fantast convins. Foarte puțin din ce se numește literatură realistă nu mi se pare plictisitor. De ce bine și rău? Foarte simplu. Asta e veșnic. Antagonismul acestor două concepții a fost, este și va rămâne omniprezent oriunde și oricând. Iar din moment ce scrii, mai trebuie să mai și promovezi niște valori. Pe lângă lupta dintre bine și rău, care într-adevăr este subiectul central, totuși se mai tratează și alte subiecte cum ar fi loialitatea, dragostea, importanța unității și altele, care indubitabil sunt valori ce trebuie cultivate în toată lumea.

Andrei Zapsa

Cartea ai lansat-o, în premieră, printr-un concert simfonic de excepție. De ce ai hotărât că opera scrisă de tine și o suită simfonică ar forma un tot întreg?

Andrei ZapsaMă bucur că evenimentul a lăsat asemenea impresii. Ar fi indicat să menționez că și suita a fost compusă tot de mine. De altfel, cea din urmă poartă aceeași denumire ca și trilogia și a fost compusă pe baza ei. Din acest motiv le consider un tot întreg. Suita este născută din trilogie. N-ar putea fi separate.

Cât de necesară este fantezia pentru un om?

Ăsta ar fi un subiect destul de voluminos pentru niște polemici sănătoase. Mulți m-ar contrazice, eu în schimb consider că fantezia este un lucru extrem de necesar. Anume ea este cea care ne alimentează creativitatea și ne cultivă în mod indirect capacitatea de a gândi critic, lucruri care sunt, de altfel, esențiale pentru un om al secolului XXI.

La o vârstă în care unii încă studiază sau chiar abia încep studiile, tu erai deja profesor. Cum s-a întâmplat acest lucru?

Adevărat, am început să predau la Colegiul Financiar-Bancar din Chișinău, mai nou Centrul de Excelență în Economie și Finanțe de la vârsta de douăzeci de ani. S-a întâmplat foarte simplu. O întrebare nevinovată, mai mult în glumă, a primit un răspuns afirmativ. Sunt al doilea an la catedră, și-mi place ce fac. Cu certitudine nu-mi place salariul pe care-l am, dar na, realitățile extrem de triste ale Republicii Moldova n-au fost anulate de nimeni încă (râde).

IMG_1296

Aventură, explorare, cercetare, studiere… Cum descrii aflarea ta în Indonezia și, ulterior, Coreea de Sud?

Andrei ZapsaA fost o vară lungă. Am plecat din Moldova pe 6 mai și m-am reîntors pe 5 septembrie. În linii mari, această călătorie mi-a răsturnat foarte multe dintre concepțiile mele despre lume. Am învățat și descoperit foarte multe lucruri noi pentru propria-mi persoană. Important este c-am reușit să fac și ceva valoros. Să las și ceva după, scop care îmi ghidează acțiunile din totdeauna. A fost frumos. Plin de emoții și impresii fantastice.

Cum a apărut oferta? Ce emoții ai trăit în momentul când ai ajuns în aceste țări?

Oferta despre Indonezia mi-a fost recomandată de prietenă, care mi-a trimis linkuri și a spus să aplic, lucru pe care l-am făcut, și-i sunt foarte recunoscător pentru insistența de care a dat dovadă la momentul oportun. Evident că eram fericit. Nu-mi place să zbor, și după un zbor de șaisprezece ore, iar altul de șapte, nenumărate turbulențe și alte situații mai puțin plăcute, e normal să te simți fericit. Și norocos, poate. Atâta numai că era extrem de cald. Insuportabil de cald. Dar așa-i când te pornești spre tropice.

Andrei Zapsa

Despre experiențe. Ce cunoștințe ai dobândit în tot acest timp și ce ai experimentat în țările asiatice?

Vai, dar ar fi prea puțin timp într-un singur interviu să relatez despre toate pe care le-am învățat. Am studiat cu precădere aspecte culturale. Cert este faptul că acum, am un car de inspirație pentru a lucra asupra unor cărți noi.

Dacă ar fi să cer o paralelă între RM și țările în care ai fost, sunt sigură că ar fi multe de spus. M-ar interesa cum este publicul acolo față de cel de acasă?

Cer și pământ, și nu știu dacă la toate categoriile în favoarea noastră. Despre public: foarte primitor. Am avut trei concerte cu orchestra și la toate aplauzele de final durau zeci de minute. Unul dintre concerte l-am organizat în sala de conferințe a unui hotel. Au fost două mii de spectatori, iar noi am fost nevoiți să cântăm patru bis-uri. Atât de tare le-a plăcut muzica noastră. Stăpânul hotelului a fost atât de încântat că m-a invitat pentru vara viitoare să mai organizez încă o stagiune, dumnealui asumându-și o parte extrem de mare din cheltuieli.

Pe ce principii se bazează societatea de acolo? Relația bărbat – femeie, cum sunt ei, în general, dar și în viața de familie?

Andrei ZapsaEste foarte complicat să definești societățile lor ca atare, având în vedere cât de diferite sunt. Indonezia este un stat preponderent musulman, fapt care dictează anumite lucruri, în timp ce populația Coreei de Sud este majoritar creștină, iar în Thailanda, ultima mea destinație, budiștii sunt cei mai numeroși. Un lucru e cert, au familii foarte consolidate și relațiile familiale sunt considerate foarte importante. Sunt extrem de respectuoși față de vârstnici. Da, în Indonezia, mai ales pe unele insule, pe care sunt comunități musulmane conservatoare și extremiste, e clar că femeile nu au aceleași drepturi ca și bărbații. E și ăsta un subiect extrem de complicat, dar m-aș feri să-l abordez, pentru că cel puțin pe durata șederii mele, am avut parte de interacțiuni cu oameni extrem de deschiși, care au îmbrățișat demult modelul vestic, și asta de altfel este o tendință promovată foarte activ de președintele Indoneziei. În Coreea și Thailanda lucrurile stau cu mult mai bine. Nu prea e loc de sexism acolo.

Ce planuri de viitor ai?

Planurile mele nu sunt nimic mai mult decât niște porcării, asta am înțeles eu (râde). Am în schimb niște intenții. Și printre acestea se regăsește publicarea romanului meu istoric, numai că pentru asta e nevoie de niște resurse.  E supărător când ai cărți publicate acuși în trei limbi dintre care nici una nu-i în limba ta maternă. Anume așa este. Mai vreau o dată în Thailanda. Am câteva puncte pe „To do” list, pe care nu le-am îndeplinit acolo.

Într-un final, cum l-ai descrie pe fantasticul Andrei Zapșa și ce ar avea de spus lumii?

Chiar trebuie? (râde) #moldovanharrypotter și e suficient. Iar de spus, dac-aș putea spune asta sub forma unui răspuns la întrebare, nu mai cred că m-aș fi apucat de scris cărți! Pace să fie, celelalte s-or trece.

Foto: Arhivă personală

Autor: Mariana Mereacre