“Străinul” de Albert Camus i-a împărțit viața în două și i-a dat-o peste cap. Anatol Durbală declară că l-au marcat lecturile vieții, la fel ca și dușmanii. Actorul de teatru și film, regizorul, profesorul și prezentatorul TV crede că “Omul e păcătos prin definiție, prin asta se deosebește de Dumnezeu” și își duce demn prin viață norocul și păcatul. Își amintește cu mult zâmbet de prima dragoste, cu multă nostalgie de anii de studenție, și vorbește cu mare pioșenie despre mama și cu multă dăruire despre tot ceea ce face, pentru că toate le trece prin sita sufletului.
Eu eram verde, ea era cu șapte centimetri mai înaltă
Am suferit mult din cauza urâțeniei mele fizice, era un mare complex, în special statura. M-am îndrăgostit pentru prima dată pe la 19 ani de o fată de la facultate. Pe atunci eram verde în ale iubirii, nici acum nu sunt mai copt, dar atunci chiar eram un prăpădit. Ea era cu vreo șapte centimetri mai înaltă decât mine și părinții ei ziceau că-s un băiat foarte bun, dar nu pentru fata lor. Am scăpat de acest sindrom foarte greu și cu multe alergături pe la doctori renumiți.

M-a fugărit de acolo, dar pentru asta îi sunt foarte recunoscător
Ca să cresc cu șapte cm eram în stare să mă dau la operație să-mi lungească picioarele, să beau gaz, să fac orice. Am dat o grămadă de analize, eram pe punctul să fac tratament hormonal – lucru foarte serios – invocam profesia ca să conving doctorii pe naiba! Spre norocul meu, cum am înţeles mai târziu, s-a găsit un doctor de vreo 70 de ani, nu știu nici până azi cine era, dar m-au dus la el o delegație întreagă, un boț de om care abia de se zărea de după masă. El doar a aruncat o singură privire tăioasă la mine, mi-a cerut să-mi dau chiloții în jos și a început a striga, a mă certa să nu-l caut pe dracu, să fiu mulţumit că sunt sănătos şi le am pe toate la locul lor! Mi-a zis că el are şase copii în pofida faptului că era cu un cap mai jos decât mine. M-a fugărit de acolo, aproape bătându-mă, şi pentru asta îi sunt foarte recunoscător.


Sunt lesbian – îmi plac femeile
Mă consider un om slab pentru că-mi plac femeile frumoase. Ce înseamnă frumusețe este mare întrebare! În ce mă priveşte „recunosc” frumuseţea prin faptul că, de regulă, provoacă durere. Păcat că am observat asta cam târziu. Mi-au trebuit 29 de ani de viață ca să-mi dau seama că nu știu nimic, pentru că până atunci eram ferm convins că le cunosc pe toate. Adevărul e că am avut mereu în preajmă doar femei frumoase și asta n-am observat-o eu, ci tot o femeie frumoasă din preajma mea. Până la urmă, le sunt foarte recuroscător femeilor frumoase din viața mea că mi-au produs durere şi au contribuit prin asta esenţial la formarea caracterului meu, chiar la educaţia mea, dacă vreţi. Trebuie să vă spun că ador eșecurile asumate – și în viață, și în teatru. Dacă m-am mișcat înainte vreodată, a fost doar după un rol eșuat.

Sunt mulţumit că sunt aşa cum sunt
Cel mai sexy organ la un bărbat este mintea, nu penisul, nu înălțimea, nimic altceva. Dacă m-aș naște a doua oară nu vreau să fiu nici mai gras, nici mai înalt, sunt bun așa cum sunt. Iar femeile care mă desconsideră din cauza felului cum arăt nu mă întristează, chiar mă scutesc de pierdere de timp. Oricât ar fi de frumos un bărbat, dacă deschide gura și spune “Și, fa, măninși răsăritâ? “, atunci… Nu înțeleg de ce femeilor le place Brad Pitt? Eu mă uit la Vîsoțchi, la Celentano… de-aș fi femeie, acesta ar fi pentru mine modelul de bărbat.

Barba s-a prins de mine, nu eu de barbă
Barba… o port de doi ani. A venit în urma unui rol. Mi-a spus odată cineva că rolurile îmi marchează viața, dar am crezut atunci că-i tâmpenie. Nu este! Într-adevăr, rolurile îmi influențează viața! Mă gândesc uneori că lumea nu mă va mai recunoaște fără barbă. La moment toți s-au împărțit în două tabere: Pro și Contra barbei. Până și dnul Filat m-a tras odată de barbă ca să se convingă dacă e adevărată. Altădată, în troleibuz, un copil plângea foarte tare și la vederea barbei mele a tăcut deodată (probabil credea că a venit Moș Crăciun).

Înainte de a căuta alte femei, sper să le lămuresc pe cele pe care le am
Nu mă tem de însurat şi nu am principii de selectare. Nu caut ochi mari și picioare lungi. Nu mi-am pus niciodată în față vreo regulă de genul: “Până la 45 de ani nu mă însor”. Pur şi simplu, odată ce am sărit peste căsătoria hormonică, cea de pe la 21 de ani, e mai greu. Dar e și mai strașnic să fii singur cu cineva, deja mai bine e să fii singur singur. Mă gândesc că, dacă te căsătorești din dorinţă sinceră – îți poţi motiva cumva greşeala, dar dacă o faci pentru că TREBUIE… (strâmbă din nas)

Căsătoria mi se pare deseori un instrument perfect pentru a distruge dragostea
Am auzit că dragoste se pune la încercare trei ani. Deocamdată nu m-a rezistat nici o femeie, cu excepţia mamei, atâta. Poate dacă mă rezistă una, mă şi însor… Simt mai acut necesitatea unui copil decât a unei soţii. O femeie alături poți avea în orice zi, iar un copil nu. Este aici o diferență.

Relația unui bărbat cu o femeie poate fi doar în acestă consecutivitate: întâi amantă, apoi soție și abia după asta prietenă (A.Cehov)
Mi-a zis odată un om înţelept că toți oamenii talentați locuiesc cu mamele. Eu nu mai stau cu mama, deși acasă mă simt numai în sat la mama, unde dimineața când te trezești, până ajungi la veceau mănânci și niște vișini și ești și sătul… (râde). Nu-mi pot permite, din păcate, să merg acasă atât de mult cât aș vrea.
Mama e cea mai importantă femeie din viața meaa. Cea mai rară specie de femei sunt femeile prietene. Aici nu mă pot mândri cu o listă impunătoare, în schimb, cu femei minunate – DA. Numai buna mea prietenă Vica Bucun cât face!

Nu mă filmez în Publicitate 
În teatru, de regulă, joc personaje negative, rolurile mele sunt “svolocii” şi nu-mi displace asta. Chiar şi în film (la noi?!) mai am posibilitatea sau îmi permit luxul să aleg să joc un anume personaj sau nu. Dar nu mă filmez în publicitate. Probabil este o marcă a școlii pe care am făcut-o. Am avut oferte de publicitate şi pe toate le-am refuzat, nici la castinguri pentru publicitate nu am fost niciodată. Cred că doar dacă aş avea doi copii care mor de foame, m-aş filma într-o reclamă pentru vreo Metalobază. Pot face orice pentru un rol bun, care să mă motiveze: mă rad pe cap, îmi pun dinți de aur, mă îngraș… pentru publicitate – nici n-aş ieşi din casă. Chiar dacă am făcut peste treizeci de roluri în teatru, faima a venit prin televiziune, cu “Ora de Ras”. E adevărat, însă, că televiziunea m-a făcut să-mi descopăr multe talente, pe care nu le intuiam.

Sunt actor și asta știu să fac
Am vrut mult și mai vreau să-l joc pe Lenin (acel care nu e descifrat până la urmă). Mi-aș dori să-l joc pe Ștefan cel Mare, să-l prezint altfel decât cu crucea și sabia în mână. Referitor la regie… Deşi am regizat vreo șase spectacole, nu mă consider regizor. Mai nou, încerc să fac şi regie de film, iar în toamnă sau ceva mai târziu, sper să apară primul meu film, unul de ficţiune despre evenimentele din 7 aprilie 2009. Şi cu toate astea, regia nu este încă haina mea.

Dacă te scuipă în spate, înseamnă că ești înaintea lor
Mi-am dorit demult să fac ceva la televiziune. M-au refuzat de multe ori tot aşa cum am refuzat şi eu nişte propuneri. Şi le sunt foarte recunoscător domnilor Val Butnaru şi Constantin Cheianu pentru că m-au convins să accept să lucrez la ceea ce astăzi se numeşte „Ora de ras”. Da, e plăcut că lumea te recunoaște pe stradă, că se întorc capetele după tine, dar există și partea urâtă a lucrurilor: sâcâielile la telefon, faptul că nu mă mai pot plimba normal pe stradă cu o fată şi că, dacă nu răspund din prima la apel, mi se imputează că m-am făcut vedetă.

Toată lumea ne întreabă dacă nu ne strânge nimeni de gât
Mentalitatea aceasta a rămas încă de pe vremea sovietică. Frica este implantată în oase: Se poate oare așa ceva de spus? Și noi arătăm probabil ca niște eroi în fața tuturor. Ce să ne facă politicienii și bandiții? Să ne împuște? – cred că nu-s proști să cheltuie bani cu noi (râde). Suntem prea mărunți față de adevăratele mari probleme cu care se confruntă ei, în goana de a se îmbogăţi.

Mulțumiri Restaurantului OLIVA pentru găzduirea ședinței foto