Are 61 de ani, iar în aceste șase decenii i-a fost dat să treacă prin multe. Unul dintre cele mai dificile momente din viața Anastasiei Lazariuc, însă, a fost pierderea fratelui său, pe când interpreta avea 26 de ani. Despre această experiență dură pentru sine și familia sa, Anastasia Lazariuc a povestit în cadrul emisiunii „Dincolo de aparențe”, de la postul român de televiziune Antena Stars.

„Cel mai dur moment din viața mea și unul dintre primele care m-au luat prin surprindere a fost moartea fratelui meu, care era cu trei ani mai mare decât mine și care a murit fiind omorât la 29 de ani. Este o poveste veche, la care nu vreau să mă întorc, pentru că mă face să sufăr foarte mult. Pot să spun că fratele era omul cel mai apropiat de mine și care îmi înțelegea pasiunea față de muzică. Cu el, eram prietenă și puteam să-i povestesc absolut orice. Era un bărbat frumos, înalt de peste 1,8 metri. Nici astăzi nu concep că el a plecat și n-o să mai vină. Îl chema Tudor și purta numele bunicului meu. Era căsătorit și avea un copil care trebuia să meargă la școală în toamnă, pentru că Tudor a fost omorât în luna mai. A fost o lovitură mare.

Eu ca eu, dar mi-a fost tot timpul milă de mama mea, pentru că cea mai mare dramă este când un părinte își pierde copilul. Mama a suferit până în ultima zi această pierdere. Mama a pierdut cinci copii pe care îi năștea și creșteau până la o vârstă anumită, dar care mureau din anumite motive. Eu, pe atunci, nu eram, dar, probabil că medicina nu era atât de dezvoltată și, în plus, era război. După ei, toți am trăit: trei fete și trei băieți. Am avut o familie foarte frumoasă. Părinții mei au avut o poveste de dragoste foarte frumoasă. 

Pierderea fratelui m-a schimbat la 180 de grade, mi-a schimbat toată viziunea vieții: până atunci, credeam una despre oameni și despre viață. De atunci, lucrurile s-au schimbat total și, pe moment, am suferit foarte mult, dar lucrul ăsta m-a întărit și m-a ambiționat să merg mai departe în numele lui și să înțeleg că viața nu e chiar atât de roz, că nu poți să fii chiar atât de visător.

Da, eu sunt o persoană visătoare, sunt o persoană foarte sensibilă și sentimentală, dar sunt și o persoană puternică atunci când e nevoie și nici nu știu de unde îmi vine acea forță. În momentul în care sunt într-o situație critică, nu știu de unde vine această forță. Am avut această experiență în situații critice și am avut lângă mine bărbați care n-au reacționat așa ca mine și au avut o reacție total diferită. 

Veneam, noaptea, de la un spectacol de la Mamaia și eram cu colegul meu, Mihai Constantinescu, când un copil a traversat strada în fața mașinii și a căzut. Mihai a rămas înmărmurit la volan. În spatele meu mai era cineva de la radio – un bărbat de aproape doi metri, care a rămas la fel de înmărmurit. 

Cea care a ieșit din mașină am fost eu. M-am dus la copil, am văzut că este în viață și că era doar lovit puțin la picior. Pe urmă, m-am înmuiat total. Este o reacție care vine indiferent de mine. Prin această reacție trec de fiecare dată, când există momente cruciale. 

Am învățat că viața este așa cum e și că trebuie să fim pregătiți de fiecare dată pentru încercări. Aceste lovituri și obstacole trebuie să ne facămai puternici, de aceea trebuie să găsim forța de a merge mai departe. N-avem decât două variante: ori să cădem, ori să mergem înainte. Atunci, găsești această forță, pentru că noi toți o avem. Dumnezeu ne-a dat tuturor asemenea forță ori pur și simplu trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne-o dea”, a dezvăluit Anastasia Lazariuc.

Foto: Captură Video

Distribuie articolul: