A colaborat cu regizorul român, Cristian Mungiu, a regizat filmul documentar “Între Ziduri” şi a participat în cadrul evenimentului cultural, Cinemaliga. Vorbim despre regizoarea din Moldova, Ana-Felicia Scutelnicu, stabilită de mai mulţi ani în Germania. Regia a îndrăgit-o de mic copil, pe platourile de filmare ale tatălui său, Ion Scutelnicu. Este convinsă că în Moldova nu se fac filme, iar o producţie de succes presupune o IDEE genială, scrie site-ul studentie.md. Pe unde şi cum a fost studenţia A.F. Scutelnicu?

La început a fost USM, Limbi Straine (3 ani), după care a fost Fernuniversität Hagen în Sociologie şi Psihologie (2 ani), după…Freie Universität Berlin la Germanistică şi Sociologie (2 ani) şi în sfârşit DFFB (Deutsche Film und Fernsehakademie Berlin) Regie Film 6 ani de bază şi mai am de făcut un film pentru a o încheia definitiv.

Cum a început cariera cinematografică?

Am început când eram copil, pe platoul de filmare al tatălui meu Ion Scutelnicu şi mai aveam voie şi eu să trec din când în când prin cadru.

Care au fost obstacolele la început de drum? Petru că ele există oriunde şi oricum.

Ostacolele au fost multe în ţara noastră mioritică unde cultura şi arta cinematografică au fost distruse definitiv după desfiinţarea URSS şi eu nu mi-am putut realiza visul de a face filme. După…a trebuit să iau Berlinul…

De ce aţi ales arta cinematografică?

Pentru că este o simbioză a tuturor artelor şi crearea unei vieţi şi lumi noi pe ecran.

Ce înseamnă să fii regizor, trebuie să fii într-un mod anume?

Regizorul este un vizionar, cercetător şi creator. Trebuie să cauţi intuitiv şi nu numai, răspunsurile la toate fenomenele vieţii umane pe pământ, să înţelegi mecanismele realităţii şi ale artei şi până la urmă cu orice preţ să fii capabil să-ţi transferi viziunea într-un film.

Este de-ajuns sa fii un cineful înrăit pentru a te lansa în domeniu?

Nu este de ajuns. Trebuie să mai ai foarte multă experienţă de viaţă, practică în domeniu şi cunoştinţe de artă universală.

Credeţi că numele A.F.Scutelnicu este garanţia unui film de calitate?

Depun tot efortul posibil de a duce un film la bun sfârşit. Sunt încă la început de drum şi deci mai am multe de filmat, învăţat, trecut, experimentat pentru a spune că am o semnătură proprie în cinematografie. Şi de altfel fiecare are altă definiţie a filmului de calitate, deci respectiv nu ştiu dacă putem utiliza acest termen.

În cât timp se lucrează la o ecranizare, la un scenariu?

Timpul pentru mine este infinit şi fiecare lucrare îmi dictează timpul necesar. Din partea mea se cere doar să fiu cât mai sensibilă, rezistenă şi obiectivă, pentru a finisa bine filmul.

Care e secretul unui producţii de succes?

O idee genială, după care vine multă muncă, talent şi noroc.

Ce gen de film este cel mai cerut pe piaţă acum?

Cred că filmele de acţiune cu elemente de comedie.

Cum credeţi, şcolile de film de la noi merg în pas cu cele europene?

Nu cred, dar nici nu le cunosc, ca să le judec.

Cum e să faci film în străinătate, în comparaţie cu Moldova?

Nu cred că există tangenţe de comparaţie, pentru că nu cred că în Moldova se face film. Trebuie să existe o producţie cât de cât de filme pe an, pentru a avea o bază de discuţie. Deci în Moldova nu se fac filme şi respectiv nu are cum se compara cu producţia de filme din străinătate.

Care ar fi în viziunea dvs. regizorii care au schimbat istoria cinematografică mondială şi de ce?

Filmul este cea mai tânără artă şi încă mai este mult de descoperit. Toţi maeştrii începând cu Griffith, Ford, Eisenstein, Chaplin, Orson Welles etc. şi continuând cu Bresson, Felini, Bunuel, Tarkovski, Alexei German etc. şi terminând cu cei din ziua de azi ca Godard, Haneke, Kiarostami, Aki Kaurismaki şi mulţi alţii.

Aţi putea numi câţiva colegi de breaslă de la noi care în viziunea proprie merită toată admiraţia?

Mă închin în faţa maeştrilor bătrâni, care au activat în perioada sovietică, cu cel mai mare respect şi părere de rău, că şi-au sfârşit cariera într-o astfel de tragedie, ca distrugerea totală. Admir absolut toţi colegii de breaslă din Moldova din ziua de azi, care se zbat să facă ceva pentru cinematografia naţională.

Ce nu ajunge artei cinematografice de la noi…..sau are tot?

Cinematografia de la noi trebuie să renască din propria-i cenuşă, ca pasărea Phoenix şi să devină productivă.

Dacă aţi fi absolventul unui liceu acum, încotro aţi lua-o?

M-aş duce cu sacul în spate să descopăr lumea şi să adun multe, multe, multe istorii, pe care mai târziu le-aş transforma în filme.

 

Distribuie articolul: