Abia acum mi-am dat seama că a fost iubire. Acum… când pentru mine nu înseamnă nimic mai mult decât o amintire, iar eu pentru el nu sunt decât un păcat de care, poate, vrea să uite. Nu l-am iubit pentru ce era, nu aveam cum, îl cunoșteam prea puțin și, în plus…

În plus, cred că nici nu am încercat să-l cunosc. Doar sunt femeie. Noi știm să vedem viermele din interiorul cartofului, fără să-l tăiem, dar nu putem vedea minciuna ascunsă sub un zâmbet.

Am iubit o mască. Da, noi femeile suntem înnebunite după măști… să le purtăm, dar și să le admirăm pe fețele altora. Nu vrem să știm ce ascunde ea. La ce bun să știm cum arată fața, dacă masca e atât de frumoasă? Și poate că nici posesorul măștii nu știe că are o față, de ce să-l speriem?

Nu l-am iubit pentru ce era, l-am iubit pentru ceea ce eram eu când eram împreună. Eram perfectă. Aveam cel mai frumos zâmbet, eram cea mai frumoasă, cea mai tandră. Mă îmbrăcam cel mai frumos, vorbeam cel mai dulce, eram un om foarte bun.

Apoi am aflat că nu doar eu eram așa…

Nu sunt supărată pentru că mă înșela, asta a făcut să devin cea mai bună femeie din lume. Eram într-o concurență nebună cu fiecare femeie cu care mă înșela sau îmi imaginam că ar putea să mă înșele. Și încercam din răsputeri să fiu mai bună ca oricare din ele.

Acum prietena mea fidelă este oglinda. Iubesc la nebunie femeia pe care o văd atunci când mă privesc în oglindă.

Se spune că femeile fie sunt fericite, fie sunt nevoite să devină puternice. Eu sunt o femeie perfectă.

De fapt, iubirea asta nu a fost decât un experiment. De fiecare dată în iubire încerc să-mi găsesc noi limite. Ador să-mi joc inima pe degete și să las pe alții să o scape printre degetele lor.

Până la urmă, contează trăirile, explozia de sentimente și nu omul cu care le-ai trăit, pentru că la un moment dat cu toții ne înstrăinăm de alții, de noi… Noi ne împrumutăm unul altuia, așa cum închiriem o mașină. Îi facem plinul, apăsăm pe accelerație, strigăm de bucurie, simțim cum roțile șueră pe asfalt, inima ne stă în gât de emoții, apoi obosim și o înapoiem. Ce contează cu ce mașină am fost? Importantă este călătoria.

Și nu contează dacă ceilalți din jur poartă măști atâta timp cât eu pe a mea încep să o rup.

Distribuie articolul: