Alina Zaharia este o tînără de 26 ani, ce îşi ghidează viaţă după îndemnul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. A absolvit două programe de master în Franţa şi a făcut stagii în cele mai cunoscute instituţii juridice europene şi internaţionale. La moment, ea activează în cadrul unei instituţii diplomatice pe lîngă Organizaţiile Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondială a Comerţului cu sediul la Geneva. “Fata tatei…”
“M-am descoperit în timp sau timpul m-a descoperit, crescînd în ochii lui… deci, dacă încep cu un back-up din Moldova, pe atunci eram o persoană isteaţă, însă nu atît de perseverentă pe cît ar fi vrut mama şi mentorul universitar. Amprenta primei sesiuni din Strasbourg a fost o concluzie şi lecţie, dacă o putem numi aşa. Respectiv, am învăţat din scoarţă înţelesul verbului «trebuie» de a depune efort, în cazul dorinţei obţinerii unor rezultate. Totodată am resimţit-o la nivel de atitudine, etică dar şi cred în faptul că schimbarea începe cu mine şi lucrez tot prin schimbări”, îşi începe confesiunile Alina.

“Şi-a dorit dintotdeauna să urmeze o facultate de drept”
“Spre mirarea unora şi nedumerirea altora, da. Sigur nu pot afirma cînd anume a răsărit în mine visul de a îmbrăţişa profesia de jurist, dar secretul cred ca îl are ascuns tatăl meu. Cel care pînă în ziua de astăzi îmi este un idol, poate că am fost mai băieţoasă şi am dorit să-l urmez în tot ce face. Respectiv, dorinţa de a deveni avocat ca tata, a fost debutul aspiraţiilor mele în care de mică mă vedeam ca un apărător al dreptăţii”.
Admisă la Institutul de Înalte Studii Europene”
“Vai, o adevarată aventură a fost acceptarea mea în cadrul Institutului de Studii Europene la Strasbourg! După absolvirea facultăţii de Drept la Chişinău, părinţii au fost cei care mi-au asumat „obligaţii morale”, şi respectiv a urmat plecarea. Pe atunci aveam doar dorinţa de stabilitate personală şi profesională, toate legate de casă, acasă… în Moldova. Apoi, alegerea Institutului a fost după două ore de căutări online, în două zile am pregătit şi trimis dosarul pentru a candida la Master. Sinceră să fiu, nu a fost prea mare entuziasmul plecării, probabil latura sentimentelor îşi jucau rolul”, îşi aminteşte cu nostalgie, Alina.

“Începutul carierei”
“Am avut două momente în care a trebuit să decid «destinaţia» sau începutul carierei. Primul a fost după absolvirea Master 1. Iniţial, scopul meu era să mă întorc acasă după un primul an de studii”. Totuşi, Alina şi-a amânat revenirea acasă încă pentru un an, atunci când a decis că va urma un Master 2 în Ştiinţe Sociale şi Politice la Strasbourg”.
Peste 5 luni era deja acasă, însă prea marcată de anii petrecuţi în Franţa. “Reacomodarea a eşuat şi am decis să mă reîntorc. Am revenit în Strasbourg să fac un stagiu în cadrul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Atunci ştiam deja că o să îmi fie şi mai greu să mă reîntorc acasă”, recunoaşte Alina.

“Internă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi la Consiliul Europei “

“Selectarea a fost una standartă. Am trimis dosarul, şi am primit răspuns afirmativ. Altfel, nu prea poţi aici prin Europa. Desigur, cînd am primit răspunsul am fost plăcut impresionată, pentru că în cadrul Instituţiilor Europene sunt depuse sute de aplicaţii de către studenţi din toate colţurile lumii. Cred că a fost un moment de realizare personală, îmi vedeam rostul la studii şi la nopţile nedormite, dar în acelaşi timp a fost şi o mîndrie a unei familii de jurişti. A fost o experienţă deosebită, pe lîngă noile competenţe acumulate, au fost şi persoane excepţionale pe care le-am cunoscut”, povesteşte cu entuziasm stagiara. Apoi a urmat un al dolea la stagiu. De această dată la Reprezentanţa Republicii Moldova pe lîngă Consiliul Europei.

“Planurile de viitor”
“Patru ani în urmă: nici nu mă vedeam în Franţa, cu doi ani în urmă: nu credeam că voi avea stagii în Instituţiile Europene, iar acum şase luni: nici nu îmi imagineam că voi lucra în Elveţia. Nu pot nega faptul că naţionalitatea contează pentru angajatori. Şi dacă nu ai un acel ceva în CV care să le oprească privirea sau să le trezească interesul, atunci e foarte greu. Şi tocmai din motivul ăsta, pe timpul verilor şi vacanţelor lucram şi căutam stagii ca să-mi «adaug» competenţe profesionale.

Acum lucrez în Geneva pe lîngă Organizaţiile Naţiunilor Unite şi Organizaţia Mondială a Comerţului. Recunosc ambiţiile cresc, iar la moment una dintre ambiţii este să merit să devin Ambasadoarea Republicii Moldova. Ar fi o împlinire profesională şi o onoare, însă cine ştie ce îmi rezervă soarta peste încă un an sau chiar doi. În timp am învăţat că trebuie să las uşile mereu deschise pentru noi posibilităţi şi provocări”, conchide cu entuziasm tînăra juristă.
Pe lîngă faptul că e o carieristă, Alina este o visătoare şi o familistă convinsă “din toate visele sau dorinţele doar familia mi-ar opri alegerea. Sunt foarte sensibilă şi contrar experienţelor mai puţin plăcute, continuu să cread în bunătatea şi bunăvoinţa oamenilor”, recunoaşte Alina.

 

Distribuie articolul: