Alina Stoianov – actriță, fostă prezentatoare tv și cea care a încercat şi lumea muzicii, imprimându-și voce într-o piesă dedicată Moldovei.  Am întrebat-o despre cauza acestei dispariții ei de pe micile ecrane și am descoperit că de vină nu e nimeni alta decât cultura coreeană, care timp de jumătate de an, ne-a „furat-o” pe Alina Stoianov.

Actrița povestește că luxul și confortul asiatic nu au fost în stare să o cucerească în aşa mod, încât să nu revină acasă. Lăsând în Coreea de Sud o dragoste, ce spune că a schimbat-o, un început de carieră departe de casă, a revenit pe scena teatrului „Eugene Ionesco”.

Alina Stoianov a fost plecată în Seoul, ca să facă… magie! „Am avut un contract de 6 luni cu „Lotte World” – cel mai mare parc acoperit din lume. Și am activat în teatrul mic, numit „Faerie Tale Theatre”. Am făcut magii (zâmbește).”

 

 

Şi a reușit! A vrăjit rău de tot un coreean. “Într-un oraș ca Seoulul nici nu ai cum să nu te îndrăgostești (râde). El a fost acel cineva în viața mea şi datorită lui am înțeles că dragostea poate fi altfel. Am reușit să trec peste trecut și să mă bucur de prezent.”

 

Și cum sunt bărbații din Coreea de Sud, comparativ cu cei de la noi, dacă tot veni vorba? “Sunt mult mai grijulii, mai dulci, mai încrezuți, dar nicidecum nu sunt mai pasionali”, a spus Alina, care cântărind diferențele, tot pe bărbații de acasă i-a calificat drept mai „fierbinți”.

  

 

 

Dacă am tot comparat bărbații, iată ce zice Alina despre diferențele dintre cele două capitale: „Mi-a plăcut în primul rând că am văzut Seoulul – un megapolis extraordinar, unde viața are atâta culoare, unde nu faci diferența dintre noapte și zi, pentru că orașul trăiește 24 din 24, ceea ce nu pot zice despre Chișinău.”

 

 

A revenit acasă cu multe impresii frumoase și plină de inspirație. „Cel mai impresionant loc pe care l-am vizitat a fost podul-havuz „Banpo”, unde am văzut cel mai frumos spectacol de lumini și Seoul Tower – cel mai înalt loc din Seoul, de unde se vede tot orașul.

 

 

Cât despre locuitorii Seoului: „Oamenii de acolo sunt ca niște roboței. Dorm cu telefoanele în mână. Dar sunt drăguți, super stilați, știu să aibă grijă de ei. Știu să se distreze.”

 

 

Nu aveam cum să nu o întreb şi despre tranziția de la mămăligă la caracatițe: „Mmm.. bucătăria coreeana e tare picantă. Timp de jumătate de an , am devenit o gurmandă de categorie superioară. Am început-o cu orez și himchi – renumita varză coreeană și am încheiat-o cu șerpi și coconuri de fluturi.”

 

 

Cucerită de un nou stil de viață, o cultură și bucătărie atât de diferite, dar mai ales de o dragoste exotică și o perspectivă de carieră, s-a întors acasă. „Vroiam sa mă întorc. Pentru că la un moment dat, frumusețea coreeană nu-mi mai putea „unge ochii”. Dorul și dorința de a mă întoarce la ai mei și de a face teatru erau mai puternice decât luxul și comoditatea de acolo.”