Pe Alexandru Tănase n-am avut ocazia să-l cunosc pe când era politician, decât din auzite. Ceea ce ştiam este că e foarte deschis în comunicare şi că nu se ascunde „după deget” când are ceva de spus. Ei bine, pentru acest interviu l-am cunoscut pe Alexandru Tănase omul. Departe de zâzania din jurul votului secret, am discutat despre fidelitate, discriminare şi locul femeii — atât în politică, cât şi în societate.
Cum aţi ajuns din ONG-ist în viaţa publică a Republicii Moldova? Era un plan bine gândit din start sau nu?
Mi-am început activităţile publice cu mult înainte de a intra în politică, încă din perioada când eram parte a sectorului neguvernamental. Am lucrat mulţi ani pentru Naţiunile Unite, Fundaţia SOROS, Centrul de Studii și Politici Juridice. Apropierea mea de politică se datorează gravelor deraieri de la normele democratice care au început după anul 2005. În sectorul neguvernamental ai doar voce: poţi spune multe, în schimb nu poţi lua decizii ca să schimbi ceva. Într-o democraţie, societatea civilă are o mare influenţă asupra guvernării, spre deosebire de situaţia pe care o aveam noi în acea perioadă de timp. Intrarea în politică mi-a oferit posibilitatea de a transforma anumite idei în acţiuni concrete. Aceasta a fost de fapt motivaţia pentru care m-am dus în politică, ajungând în felul acesta parlamentar şi mai apoi, membru al guvernului.

Şi atunci când aţi plecat din politică, v-aţi dezamăgit în această pornire de a schimba lucrurile în ţară?
Nu sunt persoana care să mă dezamăgesc cu una, cu două. Pur şi simplu sunt un om realist şi îmi dau seama exact ce este posibil de făcut şi ce nu, într-o situaţie sau alta. La o distanţă de 10 luni de când am părăsit funcţia de ministru, viaţa îmi demonstrează că am avut dreptate când am plecat. Nimic nu s-a mişcat din loc de atunci, prin urmare ar fi fost o pierdere inutilă de timp și energii, care pot fi utile în altă parte.

Puterea, funcţiile publice îl schimbă pe un om sau nu?
Omul e o fiinţă flexibilă, el reacţionează la mai multe realităţi. Numai boul trage în jug, indiferent că plouă, ninge — omul este altfel. Nu doar puterea sau accederea într-o funcţie publică schimbă oamenii. Experienţa de viaţă, impactul cu realitatea, obstacolele pe care le-a întâlnit, dezamăgirile şi speranţa, în sfârșit dragostea — pot marca o persoana mult mai puternic şi temeinic decât o funcţie publică. Care azi este, iar mâine nu. În acest sens, eu nu constitui o excepţie. Important este altceva, și anume să nu renunţi la anumite principii fundamentale, morale care trebuie să le aibă fiecare om.

Aţi avut momente în care a trebuit să vă schimbaţi principiile, în interes de partid?
În politică se întâmplă multe, am făcut şi eu anumite compromisuri de moment, dar am încercat ca principiile fundamentale pe care mi-am construit existenţa sa rămână intacte. Niciun partid nu merită un asemenea sacrificiu. Am fost în partid atâta timp cât m-am regăsit acolo. În alte circumstanţe aş fi rămas, însă când am constatat că am trăit într-o iluzie, am decis sa mă retrag. Dumnezeu îţi dă viaţa pentru o singură dată şi nu are niciun rost să-ţi pierzi timpul şi anii în zadar. Dumnezeu a vrut ca sa ajung la Curtea Constituţională, unde pot să-mi pun în aplicare cunoştinţele şi experienţa pe care o am. Vorba lui Constantin Stere: „nicio picătură de energie morală nu se risipeşte în zadar”.

Să înţeleg că în Moldova nu sunt tocmai apreciaţi oamenii activi?
Ceea ce nu se înţelege la noi este că nicio țară nu se poate ridica deasupra calităţii conducerii pe care o are. Marea problemă a vieţii noastre publice este deficitul oamenilor talentaţi şi cu imaginaţie. Einstein spunea că imaginaţia este mai importanta decât cunoaşterea. Anume de asemenea oameni avem noi nevoie. Este adevărat că guvernarea instalată după 2009 a propulsat mulţi oameni talentaţi, dar din păcate ei nu au reuşit să formeze o masă critică. Pentru câta oară, sistemul politic de tip sovietic i-a redus pe majoritatea din ei la tăcere. Dintre toate persoanele care erau vizibile în 2009 — 2010, astăzi au mai rămas doar liderii de partid, restul fiind transformaţi în masă cenuşie.

Dacă tot a ajuns discuţia la actori și ambiții politice, am o întrebare pe care vroiam să v-o pun din start. Există fidelitate în politică?
Depinde ce înţelegem prin fidelitate în politică. Dacă înţelegem anumite convingeri și valori politice, răspunsul ar fi afirmativ, fidelitate faţă de idei există. Dacă ar fi să ne referim la fidelitate faţă de angajamente politice, lucrurile stau altfel. În statele fără o cultură democratică, performanţele actorilor politici depind de nivelul în care posedă măiestria trădărilor. Şi nu este vorba numai de Republica Moldova, este vorba de politică în general. Dacă vom privi în istorie, vom vedea că politica s-a bazat în foarte mare măsură pe intrigi, trădări, lovituri de palat.

Dar în căsnicie există fidelitate?
Există.

O viaţă întreagă?
Da, o viaţă întreagă.

Nu-ţi doreşti niciodată alte experienţe?
Eu cred că atunci când există dragoste şi când doi oameni au pus la baza relaţiei lor dragostea, ei pot depăşi orice situaţie, oricât de complicată ar fi aceasta.

Care sunt calităţile pe care le admiraţi la o femeie?
Frumuseţea şi inteligenţa. Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place, dar este greşit să vedem în femei doar frumuseţea fizică. Este bine să vedem şi cealaltă frumuseţe. Mă refer la frumuseţe interioară, fără de care cea fizică se transformă în deşertăciune.

Ce înseamnă „inteligenţă”, faptul că e citită sau că se descurcă în viaţă?
Nu cred că vreau să mă aventurez în definirea inteligenţei feminine. În mod sigur este un cumul de elemente. Sigur că este important ca o femeie să se descurce în viață, dar la fel de important este să aibă și un orizont mai larg. De fapt, acest lucru nu se referă doar la femei.

O diferențiere de gen. Haideți să vorbim despre legea nediscriminării.
La noi, noţiunea de nediscriminare este percepută de mulţi absolut eronat, din perspectiva nediscriminării homosexualilor, deşi ea se referă la mai multe grupuri minoritare. Este vorba de femei, bătrâni, persoane cu dizabilităţi, etc. Toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu şi El îi iubeşte pe toţi în egală măsură. Prin urmare, şi statul trebuie să asigure aplicarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale faţă de toţi fără nicio diferenţă.

Cum sunt percepute femeile când este vorba de putere?
În societatea noastră femeia este percepută în mod greşit, ca fiind o anexă a bărbatului, chiar dacă nu recunoaştem deschis acest lucru. Contrar acestei logici, într-o societate modernă şi liberă, într-o economie competitivă, nu este cazul să se facă distincţie dintre bărbat şi femeie. În epoca modernă, criteriul performanţei este mult mai important. O serie de state din nordul Europei au cel mai mare număr de femei la conducere şi cel mai înalt nivel de trai. În contrast cu acestea, putem aduce numeroase exemple de regimuri fundamentaliste unde drepturile femeii sunt grav încălcate, iar nivelul de trai este la pământ.

Noi putem cu o lege a nediscriminării să schimbăm raportul dintre femei şi bărbaţi, ca persoane implicate direct în actul guvernării?
O lege poate oferi anumite garanţii, dar nu poate de una singură schimba mentalitatea unei societăţi. Mentalitatea se schimbă prin atitudini şi fapte zilnice, iar legea vine să sprijine aceste eforturi.

Cum rezolvați situațiile de conflict care apar în familie?
Nu există o reţetă universală pentru orice situaţie de conflict. Pentru depăşirea situaţilor de conflict este important nu doar să asculţi partenerul de viaţă, dar să-l auzi şi să încerci să înţelegi. Eu am o soţie minunată şi înţeleaptă. Datorită acestei înţelepciuni încercăm să evităm situaţiile de conflict, pentru a nu fi puşi în situaţia să le aplanăm.

Distribuie articolul: