Trăiește în Moldova, adoră Franța și poartă România în suflet. De 25 de ani, Ala Dolgoter, profesoară de limba franceză la Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chișinău, fascinează elevii la fiecare lecție pe care o petrece. Meseria în care activează a făcut-o să iubească și mai mult lumea, să descopere noi tărâmuri străine până atunci, să profite de fiecare clipă trăită. Vă invit să faceți cunoștință mai îndeaproape cu pasiunile profesoarei iubitoare de frumos.

Dna Dolgoter, pentru început haideți să vorbim despre călătorii. De unde aveți această pasiune ?

„Dintr-o excursie înveți mai mult decât dacă ai citi o bibliotecă întreagă”, spunea Nicolae Iorga. Pentru că sunt o adevărată Săgetătoare, îmi place cel mai mult să călătoresc! Ador să văd noi culturi, noi peisaje. De mică am avut tendința să fiu liberă ca o pasăre! Am fost și sunt curioasă de fire și am mereu o sete de cunoaștere, dar cel mai mult sunt atrasă de locuri îndepărtate, necunoscute. Îmi place să mă bucur de viață, de plăcerile care mi le poate oferi ea. Cred că niciodată nu voi refuza o excursie în care aș putea descoperi un tărâm nou. Călătorind- învăț. Anume călătoriile mă fac să fiu cea mai fericită!

14285135_2132776440280152_1394239260_o

Ce țări ați reușit să vizitați până acum și care v-au impresionat cel mai mult?

Am vizitat de mai multe ori Franța, Elveția, România. Am fost în Cuba, Bulgaria, Grecia, Turcia. Uneori mânată de exotism, alteori de adrenalină. Fie că era vorba despre munți semeți sau plaje spectaculoase, castele inedite sau bucătărie tradițională, întotdeauna am avut parte de foarte multe surprize frumoase! Peste tot am descoperit locuri extraordinare, dar și oameni minunați. Nimic nu se compară cu mirosul aerului de pe crestele Alpilor, cu senzația pe care ți-o oferă mersul pe o cărare abruptă de munte, cu rucsacul în spate, sau o poză făcută pe covorul roșu de la Cannes, cu un sejur la Courchevel, unde totul miroase a verde. Nimic nu poate fi asemănat cu o înghețată savurată în parcul central din Havana, cu apa mării limpede și colorată în nuanțe de albastru – turcoaz din Grecia, cu valurile înspumate ale Mării Caraibilor. Asta e magia călătoriilor! Fiecare țară împresionează prin atracțiile sale turistice, prin frumusețea tradițiilor populare, dar și prin gastronomia inedită.

Dar, există un loc în lume în care v-ați întoarce ori de câte ori ați avea ocazia?

Omul se întoarce acolo unde poate simți pe propria piele definiția noțiunii de „fericire”. Pentru mine, acel loc este, bineînțeles, satul meu de baștină, aflat la nordul Moldovei. Acolo am copilărit și am petrecut cei mai frumoși ani. Sunt plecată demult din sat și duc dorul acelor lucruri atât de nesemnificative pentru unii, dar atât de dragi mie. Mi-e dor de cireșul de la poartă, de părinții care încă mă așteaptă, de balta în care alergam cu prietenii, de mustul proaspăt făcut, de bunicii care nu mai sunt. Este amintirea primilor pași și a tot ceea ce a fost mai bun și mai curat în viața mea.

14339923_2132772733613856_742239823_o

Din multitudinea locurilor pe care le-ați vizitat, care este orașul dvs. de suflet? Unde vă simțiți ca acasă?

Fiecare ființă are un loc pe pământ drag sufletului și pentru care e gata să facă orice. Pentru mine acel loc este orașul București – capitala românilor de pretutindeni. Este locul în care m-aș întoarce oricând și oricum. Numit și Micul Paris, Bucureștiul este considerat una dintre „bijuteriile” Europei. Îmi place pentru că este plin de viață și foarte primitor. Acolo ai ce vedea și ce face mereu. Ador străzile lui perfecte pentru îndrăgostiții de frumos. Sunt mereu pline de oamni care se plimbă ca niște frunicuțe. Sunt sigură că acest loc trebuie vizitat cel puțin o dată în viață.

14274278_2132775436946919_2024282737_o

Există vreo destinație la care visați să ajungeți?

Sunt multe destinații la care visez să ajung, dar mai mult decât orice îmi doresc să-mi cunosc Țara mea istorică, România. Vreau să cunosc acea Românie a arhitecților care construiesc clădiri minunate, a olimpicilor care câștigă medalii, a inventatorilor care uimesc prin ceea ce au conceput. Vreau să fac cunoștință cu țara lui Brâncuși și a lui Nicolae Iorga, a căror opere vor rămâne pentru totdeauna în istoria umanității. Îmi doresc să vizitez Maramureșul, cu bisericile sale de lemn, cetățile dacice din Munții Orăștiei, Sighișoara, Delta Dunării și Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, dar și multe alte locuri extraordinare. Cum să stai în casă sau lângă mirosul grătarului, când avem o țară atât de frumoasă?

Știu că pe lângă pasiunea de a călători, mai sunteți și o colecționară. De unde acest hobby?

O colecţie îţi oferă o lume magică și unică, o lume pe care doar tu o deţii! Ea face conexiune cu trecutul, cu istoria și este o nostalgie a vremurilor apuse. Fiecare colecție este unică în felul său și exprimă direct pasiunile și interesele colecționarului. Pentru mine, unul dintre motivele principale este achiziţionarea obiectelor din locurile pe care le vizitez. Acest lucru îmi oferă posibilitatea de a rememora trăiri. După cum se ştie, amintirile tind să se sedimenteze mai bine dacă sunt „ataşate” unui obiect.

Aveți o colecție de clopoței. De ce anume clopoței?

Ador expresia personalului de la aeroport când scanează clopoțeii mei. Primii i-am achiziționat în Franța. Ei îmi amintesc despre Cannes, Nice, Saint- Tropez și Paris. Au urmat alții din Grecia, Turcia, Elveția și Bulgaria. Cei mai mulți, însă sunt din România. Această pasiune este alimentată cu fiecare clopoțel nou cumpărat și se dezvoltă, crește și crește până la nivelul în care începe să îmi acapareze tot mai mult timp și spațiu. Euforia de a întâlni un nou model îmi oferă o stare de bine. În ultima excursie din Spania, de exemplu, tot grupul de turiști îmi striga: „Veniți aici că sunt clopoței”. Iată avantajele acestei pasiuni. Sunt lucruri care mă fac diferită de ceilalți.

O altă pasiune sunt iile. Ce reprezintă pentru dvs. aceste „bijuterii” ale poporului român?

Românul se definește prin tradițiile, obiceiurile și datinile sale. Dacă le excluzi, nu va mai rămâne un român adevărat! Îmi place să le promovez și încerc să o fac cu fiecare ocazie. Ia înseamnă pentru mine tradiția și istoria neamului meu! Este etalonul frumuseții sufletului românesc! Pentru mine, ia este mai mult decât o bluză, mai mult decât o piesă vestimentară: este un fragment din sufletul meu. Ele îmi oferă posibilitatea de a mă simți româncă oriunde în lume. Voi recunoaște mereu aerul, parfumul, amprenta mea românească, iar în zilele mari, voi purta negreșit o ie. Asta pentru că nu îmi uit originile.

14348954_2132776273613502_2071567930_n

Rețelele dvs. de socializare „abundă” în poze cu flori. Spuneți-mi ce floare vă reprezintă cel mai mult și care este preferată?

Iubesc florile, pentru că ele înseamnă viață, bucurie și speranță. Le iubesc pentru că trasmit emoții, trezesc pasiuni, ne fac pe noi, femeile să ne simțim iubite și apreciate. Ce este mai frumos decât un buchet de ghiocei, decât parfumul și farmecul lor? Pentru mine, toate florile sunt frumoase. Că sunt albe, colorate, toate transmit ceva, binedispun, încântă privirea și înmoaie sufletul. Ador să primesc, dar și să ofer flori, pentru că anume ele au darul de a opri timpul și de a determina femeia să trăiască clipa. Ce cadou mai frumos decât o orhidee elegantă? Sunt plante rezistente, de florile cărora te poți bucura luni în șir. Așa s-a întâmplat că am o colecție de 15 orhidee. Nu știu de ce le iubesc, dar o fac cu toată inima!

Dna Dolgoter, știu că aveți o legătură aparte față de Franța și limba franceză. Povestiți-ne un pic despre asta.

De o viață sunt îndrăgostită de limba franceză! Pentru mine este cea mai elegantă, cea mai melodioasă și cea mai frumoasă limbă, dar și complicată ca… o femeie. În calitate de profesor de limba franceză, nu încetez niciodată să transmit discipolilor mei dragostea și interesul pentru Franța. În timpul orelor, călătoresc imaginar, cu elevii mei, prin Paris, acel fascinant oraș al luminilor, muzeelor,  monumentelor. Cine nu visează să urce pe Turnul Eiffel sau să intre în muzeul Luvru? Cine nu vrea să admire zgârie- norii din cartierul La Défense? Știați voi unde se află „Kilometrul 0” al Parisului? În fața celei mai frumoase Catedrale, Notre Dame! De la celebrul castel Chambord, la Chenonceau- Castelul Doamnelor.  Unde mai e „dolce vita” dacă nu la Lyon, la Marseille sau poate la Nantes? Sau la Bordeaux, orașul vinului de calitate? Sau la Lille, Grenoble, Strasbourg? Bună întrebare! Franța oferă atâtea locuri emblematice pentru toate gusturile.
În ceea ce ține de studii, Franța, cred că este țara care oferă cel mai mult absolvenților noștri! Am o mulțime de elevi care își fac acolo studiile universitare.

Pe final, care este motto-ul dvs. în viață?

„Întotdeauna să vezi partea plină a paharului”, iată motto-ul meu! Sunt o fire optimistă și mereu încerc să mă conduc după aceste vorbe. Problemele trebuiesc privite ca pe niște oportunități. Din firecare piedică trăită, am încercat să găsesc partea pozitivă. Întotdeauna am avut încredere în mine și cred cu tărie că orice cădere e un pas înainte. Când paharul are în el ceea ce Tu vrei să aibă, atunci ești un om fericit. Dacă vrei- se poate!

Foto: Arhivă personală