Cinematografia autohtonă este precum speranţa din Cutia Pandorei, firavă şi cu o mână de şanse pentru supravieţuire. Încetul cu încetul însă, generaţiile tinere vin să pompeze aerul în plămânii filmului moldovenesc, prin eforturi mai mult decât titanice. Unul din multiplele cazuri este şi cel al Nataliei Shaufert, o tânără regizoare, care a obţinut, acum, în aprilie laurii Festivalului de Film „Gulf Film Festival” din Dubai, cu pelicula „ANA”. Mai multe despre producţia învingătoare şi despre sine ne spune Natalia, într-un interviu pentru revista noastră.

Pasiunea pentru cinema o am din copilărie. Am avut o persoană apropiată, care îmi povestea multe despre filme, despre actori. Vizionam pelicule decernate cu premii de Oscar sau alte trofee importante, care m-au fascinat. Cam din clasa a VI-a ştiam deja ce facultate voi urma. Anul trecut am absolvit Academia de Arte din Chişinău, specialitatea regie-montaj. Cam acesta ar fi un scurt rezumat al drumului meu în lumea cinematografiei.

Primul meu filmuleţ a fost un experiment. L-am creat când eram la şcoală. Ţin minte că mă chinuiam mult la el, ca în final să nu îl salvez. Apoi a urmat un film în cadrul orelor de curs de la Academie, pe care l-am redus la trei minute, din totalul celor 2 ore pe care îl avea. Au mai fost exerciţii în afara lecţiilor, unde învăţam cu ce se mănâncă montarea sau crearea unui film.

Pelicula „ANA” a fost o creaţie la care am muncit mult, pentru că a fost lucrarea mea de licenţă. Scenariul pe care l-am scris a fost returnat de profesori până când am obţinut un rezultat frumos. Tema violului abordată în film a fost aleasă aleatoriu, la fel şi numele producţiei. Filmările nu s-au lăsat fără surprize. Casa în care trebuia să realizăm câteva cadre, nu mai era liberă. Stăpâna a refuzat practic în ultimul moment să ne ofere casa pentru filmare. În decurs de o oră am găsit altă locaţie şi chiar am avut noroc. Domnişoarele au fost alese de pe Facebook, după ce le-am urmărit profilurile. Una din regulile de bază era voluntariatul şi disponibilitatea.

Experienţa din Dubai a fost superbă. Când a trebuit să venim în Moldova eram foarte supăraţi! Am mai dorit să stăm acolo. Totul a fost la superlativ, cazare, deservire, iar pentru micul dejun aveam nevoie de o oră pentru a alege din deliciile propuse.

În competiţie s-au aventurat 30 de filme din toată lumea. Cele mai multe producţii, care proveneau din ţări precum Arabia Saudită sau din zona de Golf, tratau subiectul privind drepturile femeilor, în rest, fiecare film avea o istorie aparte.

Cinematografia în ţara noastră nu doarme, ea nici nu există, părerea mea. La moment am multe întrebări privind promovarea filmului. OK, am realizat această producţie, am luat un premiu, ce urmează mai departe? Chiar nu îmi pot imagina. Am primit câteva contracte în urma participării mele în Dubai, nişte contracte care au fiecare aproximativ 20 de foi, scrise în engleză. Trebuie să le citesc şi să le analizez foarte atent. Încerc să găsesc pe cineva care m-ar ajuta să mă clarific cu toate acestea.

Peste hotarele ţării, invitaţii unei emisiuni sunt plătiţi pentru a veni la program, la noi e invers. Am contactat multe televiziuni autohtone pentru a promova filmul „ANA”. Nu am primit nici un răspuns. Mi-aş dori mult ca publicul din Republica Moldova să vadă acest film, doar că peste tot lumea vrea bani. Chiar şi în viaţa de student am avut multe impedimente .Am dorit să filmăm o secvenţă la uşa unei clădiri. Respectiva clădire era arendată. Am sunat proprietarul să îi cerem permisiunea pentru filmări, spunându-i că suntem stundenţi la Arte şi vrem să îl realizăm pentru lucrarea noastră de licenţă. Vocea de la telefon ne-a întrebat care este bugetul filmărilor. Chiar nu văd, care este legătura între bani şi acţiunea noastră?

Am mai participat la evenimente cinamatografice de pesta hotare. Primul a fost la Londra, în cadrul SOUTH WEST INTERNATIONAL FILM FESTIVAL (SWIFF). Producţia a ajuns înaintea mea, eu nu am putut să fiu prezentă la eveniment. A urmat Festivalul „CinemaIubit” din Bucureşti, Festivalul de scurtmetraje „Clermont- Ferrand”, care este cel mai mare de acest profil din Europa.

Vreau să mulţumesc tuturor celor care s-au implicat alături de mine la realizarea peliculei „ANA”. A fost o muncă în echipă, unde s-a muncit cot la cot, în varii condiţii şi locuri. Actorului Mihai Curagău îi exprim cele mai sincere mulţumiri, pentru acceptul de a juca în film. Sper să am şanse să creez mai multe filme, şi de ce nu, să am norocul să promovez cinematografia autohtonă!

Distribuie articolul: