Actrița Ana Tkacenko este femeia care îi datorează mamei sale multe: de la setul de valori incontestabile omenești și până la cele mai deosebite lucruri și lucrări pe care le poate face prin casă. Pentru că e fiica unei perfecționiste, Ana a învățat de la mam sa, Alexandra Tkacenko, arta de a trăi din plin, bucuria de a fi femeie și perfecțiunea lucrurilor făcute din dragoste.

Actrița Ana Tkacenko este femeia care îi datorează mamei sale multe: de la setul de valori în care primează credința și până la cele mai deosebite lucruri și lucrări pe care le poate face prin casă. Pentru că e fiica unei perfecționiste, Ana a învățat de la mam sa, profesorul universitar Alexandra Tkacenko, arta de a trăi din plin, bucuria de a fi femeie și perfecțiunea lucrurilor făcute din dragoste.

Ana Tkacenko: „Cele mai mari reușite le am datorită cerințelor ei”

Pentru mine este cea mai mare fericire ca sunt anume fiica acestor părinți. Sunt cea mai fericită că am „cea mai mamă dintre mame”. Cu siguranță nu e ușor să fii fiică de mamă perfecționistă, dar… cele mai mari reușite le am tot datorită cerințelor ei. Atunci când sunt bine cu mine și ea este bine, dar atunci când mă mint aiurea, ea simte și mă trezește din amorțeală.

De la mama tot învăț și învăț. Câteva vieți ar fi puține la cât am de învățat de la ea

Pe primul loc cred că ar fi renunțarea cu usurință la vicii. Ne-lenea – mama are o expresie pe care o folosește când lenevim „de ce ești atât de sigură că mâine o să fie? Faci azi, acum!”.  Apoi ordinea în haine, casă, gânduri, suflet – de fapt ele sunt mână-n mănă. Pe urmă florile – are o dragoste imensă pentru natură și asta a educat și educă în noi, toți patru copii ai ei, neîncetat și nu în ultimul rând rugăciunea. Mama se roagă, ea crede și așa ne-a crescut și pe noi.

Vreau să învăț de la mama să le reușesc pe toate…

… să zâmbesc mereu, să iubesc necondiționat, să iert, să gătesc ca mama, să daruiesc să multe, multe calități pe care doar mama le are. Îmi doresc și îi doresc să fie sănătoasă! Să aibă putere să ne crească pe noi toti dar și nepoții ce vin. Să fie tot atât de îndrăgostită de tatăl meu, iar tata de mama, pentru că de la ei învățăm Și-l Descoperim pe Bunul Dumnezeu pe Pământ.

Alexandra Tkacenko: „Când am nascut-o pe Ana, plângeam de bucurie”

Fericirea de a avea o fiică am simțit-o chiar din timpul sarcinii, în special că era prima, îmi doream fără a exclama în glas, să fie fată. Când am nascut-o mi-a părut că e cu adevărat un înger pe Pământ – atât de frumoasă, atât de luminoasă… Am înțeles imediat că am dat naștere persoanei cu care ma leagă acel fir spiritual care chiar prin tăcere presupune înțelegere. Eu sunt ea în trecut, ea este eu în viitor.  Anume această latură este esențială în relația noastră, cu diverse completări de caracter, har, personalitate.

N-o să uit niciodată senzațiile pe care mi le-a trezit anume nașterea primei mele fiice, a Anei. După apariția ei nu puteam privi filme despre război, moarte, durere – dacă se întâmpla, plângeam foarte mult. Ea m-a făcut să privesc mult mai profund, din punct de vedere emotiv, cu implicare tot ce se întâmplă în jur, și nu doar să fiu corectă, ci să fac totul cu acuratețe și responsabilitate, conform statutului meu.

De la fiica mea am învățat ce înseamnă libertatea visului, nefrica de a greși, jocul copilăresc și să nu mă tem de nicio fantezie de-a mea…, pentru că în tot ce facem, Bunul Dumnezeu ne este alături, El le veghează pe toate.

De la mama mea, care purta același nume, am moștenit în special responsabilitatea pentru tot ce fac dar și dragostea pentru semenii mei. Aceste virtuți le-am semănat în sufletul fetei mele și acum savurez roadele. Și mai e ceva : Ce ai acasă, închizi acasă și acolo rămâne, în societate te conformezi cerințelor ei și dai ce e mai bun din tine, dar neapărat prin pronunțarea personalității tale!

Vreau ca Ana să se simtă împlinită  oriunde ar fi : acasă în rol de soție, mamă; la servici – prin  multitudinea rolurilor ce le are și în orice împrejurare în care s-ar afla, ochii ei mari și frumoși să exprime împlinire și totodată noi căutări spre perfecțiune.

Foto: Ellene Mocrii

Distribuie articolul: