Încep cu un banc, pentru că ori de câte ori am ocazia să scriu despre astfel de istorii, gândul mă duce involuntar la el. Discută doi străini și la un moment dat, unul din ei spune: „îmi vine să omor toți moldovenii”. Celălalt oftează și îi răspunde cu compătimire: „eh, amice, atunci va trebui să distrugi toată planeta. Ei sunt peste tot!” Nu în zadar am început cu acest banc, pentru că istoria de azi va fi despre Vietnam – sau, mai bine zis, despre o moldoveancă în Vietnam.

„…și de ce nu Asia?”

Victoria Rebeja a ajuns în Vietnam în toamna lui 2010, cu câteva zile înainte de sărbătorirea milenarului Hanoi (orașul fiind întemeiat în 1010).

„Din start îmi propusesem să-mi fac studiile în Franța. Am candidat pentru un masterat francez, dar în momentul în care am văzut regulamentul pe site-ul Universității din Bordeaux, am înțeles că acest masterat, deși francez ca concepție și organizare, este dislocat în întregime în Hanoi. Am fost intrigată…”, povestește Victoria.

„Asia e o destinație care m-a interesat mereu – și apoi, masteratul urma să dureze doar un an… Mi-am zis, de ce nu? Chiar e mult mai interesant decât a merge în Franța!”, explică ea.

Așadar, fără multă ezitare, Victoria schimbă câteva fuse orare și pornește spre țara în care urma să studieze dreptul.

Contactul cu localnicii

„Din start impresionează practic totul… Însă aș spune că traficul e cel mai deocheat lucru (încearcă să dai o cautare via Youtube: Traffic in Hanoi și îți vei face o impresie cât de cât). Se circulă pe motociclete, e cald în permanență și e supraaglomerat!”, își aduce aminte de primele impresii.

Pentru a risipi orice îndoială privind exagerările, Victoria exemplifică: „Între orele 17.00 – 18.30 orașul e asemenea unui furnicar, conducătorii moto nu respectă regulile de circulație, merg la roșu, pe contrasens, pe balustrade, în fine, peste tot pe unde este un loc liber. Așa ceva trebuie să vezi. Și dacă nu ai motocicletă în Vietnam, te-ai pierdut!”

Tocmai de asta, Victoria a învățat să conducă motocicleta chiar dintr-a doua săptămână a aflării sale în Vietnam, după care a ieșit în trafic.

Studiile au fost și ele o provocare: „Fiind organizate după modelul francez, cu cerințe înalte și profesori din universitățile din Franța, a trebuit să depun eforturi mari”, explică ea. „Însă a meritat: am absolvit cu cel mai bun rezultat din întreaga promoție (lăsând în urmă studenți din Franța, Cambodgia, Laos, Vietnam).”

Mai întâi, ginerele a fost pe Skype

Victoria recunoaște că pe toată durata sejurului său în Vietnam, a simțit (și continuă să simtă) o „discriminare pozitivă” din partea localnicilor, pentru că vietnamezii, explică ea, manifestă o mare simpatie față de persoanele cu pielea albă.

Probabil de asta, nici familia viitorului ei soț n-a fost reticentă față de alegerea făcută de fiul lor. „Familia soțului meu m-a acceptat de la început, cu toate că au fost surprinși. Cred că mai greu a fost ca familia mea să accepte ideea că eu voi avea un soț vietnamez.”

În același timp, ea precizează că dificultatea a fost mai curând una de ordin tehnic: „Nu pot spune că au acceptat ușor. Problema a fost că ei n-au avut posibilitatea să-l vadă „în carne și oase” înainte de nuntă, l-au vazut doar pe Skype. Când însă l-au întâlnit în realitate, au fost foarte plăcut surprinși. Acum sunt fericiți de alegerea mea”, adaugă fericită, la rândul ei, Victoria.

Familia moldo-vietnameză

Soțul Victoriei a avut și el parte de o educație bună și a studiat în Australia, ceea ce a avut un impact decisiv asupra lui. „Am făcut cunoștință prin intermediul unor prieteni comuni, la o cină. A fost dragoste la prima vedere pentru el, nu și pentru mine. Totuși a reușit să-mi arate că nu am deschis suficient de larg ochii pentru a-l aprecia din primul moment”, își amintește ea.

Acum, Victoria lucrează în departamentul relații internaționale a Universității din Hanoi, în timp ce el activează ca manager la o companie imobiliară națională. Ea se ocupă de studenții străini din Vietnam, de parteneriatele și cooperarea Universității din Hanoi cu alte universități.

Cu toate acestea, tânăra familie moldo-vietnameză are planuri să se stabilească în Moldova. „Soțul își dorește asta, pentru că crede că în Europa sunt șanse pentru un viitor mai bun. Ca și mine, e o persoană pozitivă și deschisă pentru noi experiențe, îi place ideea! A început deja să învețe româna”, conchide Victoria.

Distribuie articolul: