Alăptatul cea mai bună practică? Aşa credeau filozofii romani, dar mamele erau de altă părere

Femeile bogate din Roma nu-şi alăptau copiii în mod obişnuit. De obicei, îşi dădeau copiii unei doice, care era de obicei o sclavă. Aceasta era plătită pentru serviciul său. Soranus, un influent autor al lucrărilor despre ginecologie, a sfătuit femeile din acele vremuri să apeleze la laptele unei doice în primele zile de după naştere, deoarece mama ar fi fost prea obosită pentru a alăpta. De asemenea, nu era de acord cu alăptatul atunci când copilul cerea acest lucru şi recomanda ca mâncărurile solide, precum pâinea înmuiată în vin, să fie introduse în dieta copilului de la vârsta de şase săptămâni. Filozofii vremii, însă, considerau că laptele mamei era cel mai bun pentru sănătatea copiilor, iar acelea care angajau o doică pentru alăptat erau femei leneşe.

femei-roma-antica

În timpul copilăriei, fetele romane se jucau cu propria lor versiune de păpuşă Barbie.

Copilăria trecea foarte rapid pentru fetele romane, deoarece legea permitea căsătoria lor la vârsta de 12 ani, deşi nu puteau să se reproducă, astfel în acele vremuri rata mortalităţii infantile era crescută. În ajunul nunţii sale, copila trebuia să renunţe la jucării şi la lucrurile copilăreşti.

Citește și: 7 principii importante din educația copiilor în Sparta Antică

Jucăriile erau îngropate alături de fete, dacă acestea mureau înainte de a ajunge la vârsta mariajului. La sfârşitul secolului XIX, a fost descoperit un sarcofag care îi aparţinea unei fete numită Crepereia Tryphaena, care a trăit în secolul al II-lea în Roma. Printre bogăţiile cu care a fost îngropată se afla şi o păpuşă cu picioare şi mâini mobile, care puteau fi îndoite, asemănătoare cu jucăriile din prezent. Lângă păpuşă, experţii au descoperit şi o cutie cu haine şi ornamente pentru păpuşă. Spre deosebire de păpuşile Barbie de astăzi, cea a lui Crepereia avea şoldurile late şi burta rotundă, fapt ce prevestea rolul pe care copila îl va avea ca viitoare mamă.

femei-papusa-roma

În Roma antică, tatăl obţinea deseori custodia copiilor în urma divorţului

Divorţul era rapid şi foarte comun în timpul Romei antice. Mariajul era deseori folosit în scopuri politice sau pentru a crea legături între anumite familii. Spre deosebire de procesul divorţului din zilele noastre, atunci nu exista nicio procedură legală. Mariajul se termina atunci când soţul, sau în mod mult mai frecvent soţia, îşi afirma decizia.

 

Taţii puteau să ceară divorţul şi custodia ficelor. În urma aranjamentului, familia femeii îi cerea înapoi bărbatului orice bun i-a fost dăruit ca zestre. Uneori femeile erau descurajate să-şi părăsească soţii deoarece sistemul legal roman favoriza taţii mai mult decât pe mame în cazul unui divorţ. Însă, dacă tatăl era de acord, mama putea păstra copiii, aceştia păstrând o relaţie apropiată, deşi familia se destrăma.

Un exemplu faimos este cel al împăratului Augustus şi a fiicei sale Iulia. Soţia s-a Scribonia, fiind înlocuită cu a treia soţie a lui Augustus, Livia. Când Iulia a fost exilată de propriul său tată din cauza comportamentului său rebel, Scribonia s-a oferit să o acompanieze pe fiica sa pe insula Pandateria.

 

Fecale de crocodil pe post de ruj

Femeile romane se aflau sub o presiune imensă deoarece trebuiau mereu să arate bine. În mare parte, se credea că modul în care arată soţia era considerată reflexia bărbatului. Deşi încercau să se conformeze standardului de frumuseţe veşnică, unele femei erau batjocorite pentru comportamentul lor. Poetul roman Ovid (43-17 î.Hr.) a admonestat-o pe o femeie care a încercat să realizeze o vopsea pentru păr, pe care să o utilizeze pe propriul păr. „Ţi-am spus să nu te mai clăteşti… acum uită-te la tine, nu mai ai ce păr vopsi”.

femei-spartacus

Era clar faptul că industria cosmeticelor era prezentă în timpul romanilor. Unele reţete chiar aveau potenţial terapeutic, acestea erau realizate din ingrediente precum petale de trandafir zdrobite sau miere. Altele erau obţinute din ingrediente ciudate, precum grăsimea de găină şi ceapa, care erau utilizate pentru petele de pe piele. Din cochilia măcinată a scoicilor se obţineau exfoliante, iar râmele pisate amestecate cu ulei puteau ascunde firele albe. Alţi scriitori spun că fecalele de crocodil erau utilizate ca ruj. Arheologii din Londra au descoperit într-un sit arheologic un mic container cu o cremă de acum 2.000 de ani, care era compusă dintr-un amestec de grăsimi animale, amidon şi staniu.

Romanii credeau în educaţia femeilor… până la un punct

Educaţia femeilor era un subiect controversat în perioada romană. Abilităţile de bază, precum scrisul şi cititul, erau învăţate de majoritatea fetelor din clasa de mijloc şi cea superioară, unele familii angajând profesori privaţi pentru a-şi învăţa fiicele gramatica greacă.

Toate abilităţile pe care le dobândeu femeile romane le ajutau să îşi găsească viitorul soţ. Deşi sunt foarte puţine scrieri ale femilor din antichitate descoperite astăzi, nu înseamnă că acestea nu scriau.

Mulţi romani considerau că femeile prea educate ar putea deveni plictisitoare. Iar femeile independente intelectual erau considerate promiscue sexual. Însă unele familii din nobilime îşi încurajau fiicele să se cultive. Cel mai faimos exemplu este Hortensia, fiica lui Cicero. Era printre singurele femei romane care au fost apreciate pentru capacitatea ei de oratoare.

Precum „prima doamnă” din zilele noastre, femeile romane jucau un rol important în campaniile politice ale soţilor lor

Femeile romane nu puteau candida pentru posturi de conducere dar jucau un rol important în timpul alegerilor. Inscripţiile de pe pereţii din Pompei demonstrează susţinerea pe care acestea o aveau pentru anumiţi candidaţi. Când o nouă familie era aleasă la conducere erau realizate monezi şi sculpturi cu chipul acestora.

Când Augustus a devenit primul împărat roman a încercat să păstreze iluzia faptului că a rămas un bărbat al oamenilor, făcând cunoscut faptul că, în loc de haine scumpe, prefera să poarte halate din lână realizate de membrii de sex feminin ai familiei sale.

Împărătesele romane nu erau mereu rele şi nimfomane

Împărătesele romane au fost mereu descrise, fie în scrieri sau în filme, ca fiind malefice şi nimfomane care nu se opreau până nu-i îndepărtau pe cei nedoriţi din jurul lor.

Soţia lui Augustus, Livia este faimoasă deoarece se crede că l-ar fi otrăvit pe împărat după 52 de ani de căsătorie cu ajutorul smochinelor verzi .Se spune că predecesoarea  lui Agrippina, Mesalina, a comis un act similar asupra soţului său Claudius .

Sursa: History Extra

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: