Pentru că anul 2014 a fost declarat, de către UNICEF, drept Anul Inovațiilor pentru Copii, ieri, Fondul Națiunilor Unite pentru Copii a reunit, la Chișinău, cinci personalități notorii prin felul în care abordează inovația cu scopul nobil al incluziunii sociale a copiilor vulnerabili. Despre experiențele inedite care le-au schimbat viața atât lor, cât și copiilor cu nevoi speciale, și-au împărtășit gândurile Lorena Bogza, Silvia Radu, Nadia Cristea, Diana Marusic și Maxim Melinti.

Fiind președintă a unei companii cu câteva sute de angajați, dar și mamă a trei copii, Silvia Radu, a specificat din start că implicarea business-ului în promovarea comportamentului non-discriminatoriu este crucială pentru societatea modernă. 

Sunt convinsă cu desăvârșire că oportunitățile și drepturile sunt egale pentru toți. Cred în faptul că ne naștem pentru a fi utili societății, pentru ca societatea să ne accepte și să ne respecte așa cum suntem. Distribuția energiei electrice este un serviciu universal, pentru că energia electrică ajunge în casele fiecărui consumator, fără discriminare. De ce lumea trebuie să existe după contrariul acestui principiu universal. Dacă vom accepta diversitatea, vom avea doar de beneficiat de pe urma ei. 

Mi-am adus aminte de copilăria mea și m-am întors în anul 1978. Așa a fost să fie, că am fost la o școală internat, unde erau copii cu dizabilități și copii din familii social-vulnerabile. Având șase ani, nu simțeam că eram excluși și nu observam dizabilitatea colegilor, ci îi admiram. Îmi invidiam colegul de bancă, care avea o gravă deficiență fizică, însă avea note maxime la caligrafie. E posibil să schimbăm ce avem în jur. Numai așa vom percepe diversitatea așa cum e ea. Trebuie să inovăm felul în care gândim, pentru că devenim oameni doar dacă învățăm să ne întreținem singuri”, a declarat Silvia Radu.

Cea de-a doua vorbitoare care a uimit publicul de ieri este Diana Marusic, tânăra de 16 ani, care, grație pasiunii pentru informatică, a creat o aplicație ce permite programarea la computer cu vocea, ajutându-i astfel pe copiii vulnerabili să încerce programarea și să-și dezvolte, o serie de alte apritudini. Diana a mers la Los Angeles, la un concurs internațional al elevilor inventatori, unde a obținut diplomă de onoare pentru invenția sa. 

Eu am 16 ani, iar la vârsta mea, oamenii se gândesc la ce domenii vor aborda în viitor și care va fi pasiunea lor. Pasiunea mea cea mare este informatica. Proiectul meu permite persoanelor cu dizabilități de vedere sau motorii să facă programare, neavând nevoie de mouse ori tastatură. Acest proiect va ajuta toate persoanele vulnerabile să-și realizeze visul de a deveni programatori și de a activa în domeniul IT. De ce ar trebui ele să fie private de dreptul de a utiliza computerul? Dumneavoastră, ce vârstă aveți? Care este pasiunea dumneavoastră? Cum puteți să-i ajutați pe cei cu dizabilități? Încercați”, mărturisește Diana.

Nadia Cristea, directoarea Liceului „Pro Succes”, din Chișinău și o personalitate de-a dreptul cuceritoare, a demonstrat, prin discursul său, că educația copiilor se face doar cu dragoste și din dragoste:

„Este foarte important atunci când copiii noștri au autonomie, mai ales copiii cu dizabilități. Când se poate să fii fericit? Atunci când există o școală la care copilul tău merge și învață cu bucurie și poate fi diferit de toată lumea. Acum 11 ani, înmatriculam primul elev în scaun cu rotile, iar el a dictat vectorul educației incluzive. Acum șase ani, visam la o școală modernă și am reușit să o construim. Copiii noștri învață împreună și învață să trăiască împreună”, a mărturisit directoarea.

Următoarea poveste de succes este cea a preotului Maxim Melinti, de la Biserica din Ghidighici. Este un preot dintr-o mie: cu blog personal, cont de Facebook și predici încărcate pe YouTube. Maxim Melinti implică oamenii din comunitatea sa în activități de ordin social, iar copiii din Ghidighici sunt abordați în cel mai special mod. Subiecte precum HIV, dragostea, arta sau violența nu sunt nicidecum tabu, atunci când biserica din Ghidighici își deschide ușile. 

Noi înșine, oamenii care ne socotim a fi sănătoși, ne-am creat niște ziduri de indiferență, egoism și am început să-i acceptăm doar pe cei care ne iubesc pe noi. Indiferența a devenit o problemă globală. Iubirea față de aproape înseamnă spriojirea, atunci când cineva se confruntă cu probleme; să-l încurajezi, să-l motivezi, să-i dai speranță și să-l faci încrezut în ziua care îl așteaptă mâine. La parohia Ghidighici avem un concept care se numește RAI, de la „responsabil”, „activ” și „implicat”

Și, pentru că jurnalismul este un domeniu responsabil întâi de toate de valorificarea inovației în incluziunea socială a copiilor vulnerabili, UNICEF Moldova a convins-o pe Lorena Bogza să împărtășească publicului din experiența sa în cadrul televiziunii la care este angajată. 

„Incluziunea este un subiect care trebuie să ne privească, pentru că ține de viitorul nostru, mai ales atunci când este vorba despre copii. Vedem zilnic copii care sunt agresați de către părinți sau care sunt abandonați de către aceștia. Rolul televiziunii este de a descoperi aceste cazuri și de a le prezenta publicului larg, de a le dezbate în societate și de a face presiune asupra autorităților, ca lucrurile să se schimbe atunci când este posibil. Nu putem să ascundem aceste cazuri, pentru că ele se întâmplă, sunt lângă noi și fiecare dintre noi este responsabil pentru astfel de cazuri. Aceasta este treaba știrilor, însă altceva este să respectăm drepturile victimelor în astfel de cazuri. Să fim atenți la ce se întâmplă la vecini și să nu ne intereseze că au ceva mai mult decât noi!”, a subliniat Lorena Bogza. 

Menționăm că „Activate Talks” este o inițiativă din Campania dedicată aniversării a 25-a de la adoptarea Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului.

Foto: UNICEF