Zina Bivol e femeia-poezie care mereu își împarte timpul, fericirea și împlinirea la 2: la doi copii, la două pasiuni, la două lumi. De la microfonul radio și până la cel din viața reală nu a parcurs foarte lung drum, așa precum nici de la poezia scrisă pe foaie până la recitalurile care au devenit vloguri. Să o cunoaștem împreună.

Tema pentru acasă era făcută cu rimă

„Am început să fac cunoștință cu poezia încă de pe băncile școlii, când eseurile și compunerile care trebuiau pregătite ca tema pentru acasă la orele de limba română deveneau rime încrucișate și împerecheateMai târziu am pornit să frecventez Cenaclul din cadrul bibliotecii pentru copiii „Ion Creangă” din Chișinău. Aici am intrat un pic în culisele poeziei și am cunoscut oameni de la care am avut ce învăța. Niciodată nu voi uita plimbările prin parcul „Izvorul Înțelepciunii” sau prin cimitirul „Armenesc”, unde am mers cu doamna Claudia Partole pentru niște ore de liniște, în care îmi puneam multe întrebări… Nu m-am gândit vreodată să devin poetă, îmi doream numai să-mi redescopăr ideile și să văd ce închipuiri poate coace o Zână din inima codrilor.”

Se împarte între microfonul radio și cercul de actorie pentru copii

„Îmi place ceea ce fac, îmi place unde sunt, cu cine locuiesc, cui zâmbesc, cine mă înconjoară, îmi place tot ce trăiesc… Până și atunci când plâng cred că face parte din scenariu. Îmi împart bucuriile profesionale între orele de emisie la radio „Vocea Basarabiei” orele de profesoară de măiestria actorului la Centrul de Creație al Copiilor „Floarea Soarelui”. Sunt fericită să împărtășesc emoții, gânduri cu oamenii dincolo de pupitru, dincolo de microfon, dar și cu picii care sunt cei mai sinceri actori. Totuși nicio funcție nu o schimbi pentru cel mai important rol al unei femei, cel de a fi mamă.”

Copiii au devenit muzele ei

„Nu e ușor să fii mamă, dar e prea FRUMOS să nu te poți bucura de aceste momente. M-am obișnuit într-atât cu gălăgia, ca să nu mai suport liniștea (râde). Cât despre inspirație… copiii au devenit muzele mele. Acum am două motive în plus să mai scriu poezie și să mă trezesc mai dimineață. Datorită băieților mei Marius și Sebastian îmi citesc altfel gândurile și-mi imprim altfel starea mea lăuntrică. Copiii au puterea să schimbe atitudinea, comportamentul, modul părinților de a privi lumea.”

Poezia este un mărțișor pe care îl ținem la piept în toate anotimpurile!”

Vrea să ajungă la inima oamenilor

„Ar fi păcat să păstrez versurile mele doar pentru mine și cei apropiați. Ascultătorul, cititorul mă motivează să nu visez că scriu, dar chiar să scriu știind că am pentru cine. Mă gândesc că cineva așteaptă să vadă o nouă apariție, un nou poem, și atunci pun mâna pe stilou și așa se naște versul. Când filmezi un recital de poezie știi din start că este pentru un cerc mai restrâns, pentru o categorie de oameni aparte… Aici nu alergi după vizualizări, ești față în față cu poezia și cu omul care îți poate dezlega gândurile. În poezie totul trebuie să fie puțin și adevărat!”

Nu vrea să schimbe nici trecutul, nici viitorul…

„Noi toată viață alergăm după schimbări pentru ziua de mâine, în loc să ne trăim prezentul. Eu nu vreau mâine să fiu mai bună, vreau azi… Eu nu vreau mâine să înțeleg unde am greșit, vreau azi să știu asta. Mi-aș dori prin ceea ce scriu să fac lumea mai bună, dușmanii să devină prieteni, iar banii – lucruri de valoare sau valori umane. Scriu ca să vorbesc mai puțin, dar oricum nu mă satur de cuvinte. Schimbarea în prezent trebuie să vină din interior spre exterior, iar poezia vine de acolo, din suflet, acolo unde lucrurile sunt simțite și firești.”

Distribuie articolul: