În realitate, nimeni nu-și dorește să împrumute bani. Este un risc pe care ți-l asumi neștiind ce întâmplări neprevăzute pot avea loc în viața ta, dar și cum va răspunde organismul tău unei astfel de provocări. Wojciech Eichelberger, directorul și fondatorul Psychoimmunology IPSI Institute din Varșovia, a mărturisit, într-un interviu pentru publicația Wyborcza, ce riscuri de sănătate și relaționare îl pasc pe un om care decide să-și asume provocarea unui credit.

foto: wiadomosci.gazeta.pl

foto: wiadomosci.gazeta.pl

„Stresul prelungit este o expresie care descrie perfect starea unui om care și-a asumat un credit și căruia îi vine din ce în ce mai greu să achite ratele necesare. Schimbările majore ale cursului valutar sau micșorarea salariului sunt niște riscuri majore, care îl impun pe om să caute surse de venit în alte părți. De pierderea locului de muncă nici nu mai vorbesc. Un asemenea om este încordat emoțional în permanență! Devine iritabil, sensibil și „explodează” foarte ușor!

O persoană care și-a asumat un credit își poate înrăutăți relația cu partenerul de viață, pentru că îi va aminti întotdeauna de situația dificilă în care s-a pomenit. Dacă întreținerea familiei se află tot pe umerii săi, responsabilitatea se dublează. Își poate acuza partenerul de cheltuieli sporite, își poate învinovăți copiii pentru faptul că vor în permanență ceva! Și nu vorbim aici despre dorința de a cumpăra un iPhone, ci de faptul că micuțul are nevoie de hrană, haine sau încălțăminte.

Survine încercarea inutilă de a controla cheltuielile, de a-i impune pe toți să ia în serios situația și să economisească bani. Majoritatea familiilor care au luat bani în credit trebuie să învețe, mai devreme, sau mai âtrziu, să economisească și să-și revadă lista cu priorități. Trebuie să renunțe la vacanțe și la cumpărături scumpe.

Unele familii se mobilizează pentru a face față responsabilității, însă de cele mi multe ori, oamenii nu rezistă: se nasc conflicte din cauza insuficienței resurselor, iar relația se transformă într-o bombă cu ceas.

Și copiii suferă de pe urma unei astfel de situații. Aceștia simt presiune și vină. Se pot simți abandonați, dacă părinții decid să se dedice în exclusivitate probemelor financiare și a serviciului. Copiii încetează să mai fie deschiși și se închid în sine. Într-o zi, părinții își pot da seama de faptul că odrasla lor nu mai are succese la învățătură. Nu e nimic de mirare: copiii care trăiesc în condiții de stres asimilează foarte prost cunoștințele.

Împrumuturile bancare mai înseamnă și răcirea relației cu apropiații. Încetezi să mai vrei să ieși cu prietenii, pentru a evita cheltuielile în plus. Astăzi, ieșirea cu un prieten înseamnă să mergi la un restaurant, la un club. Persoana care nu-și poate permite acest lucru, nu are de ales: trebuie să evite întâlnirile, să învețe să mintă și să găsească mereu scuze. Îi este rușine să recunoască că nu are bani. Și totuși, dacă persoana este sinceră, poate să spună lucrurilor pe nume.

foto: patheos.com

foto: patheos.com

Stresul prelungit pare să nu se mai sfârșească niciodată. Un credit ipotecar înseamnă 30-40 de ani de frică, sărăcie, datorii și toate acestea cad pe umerii copiilor. O casă cumpărată în ipotecă încetează să mai fie o oază de fericire. Copiii devin străini și iritanți. În anasmblu, această situație scade simțitor rezistența psiho-emoțională a corpului. Organismul stresat încetează să se mai regenereze. În sânge persistă mereu adrenalina care blochează sistemul imunitar. Și echilibrul psihologic se dereglează. Oamenii încep să controleze evenimentele și chiar pe alți oameni. De asemenea, creierul nu se poate odihni niciodată, pentru că este înconjurat de risc.

Soluția? Trebuie să-ți ajuți organismul să se regenereze manual: trebuie să te antrenezi și să-ți educi autodisciplina. Trebuie să-ți controlezi conștiința și să nu-ți permiți nicio panică. Dacă nu învățăm să ne îmblânzim gândurile și scenariile negative, ne chinuim tot pe noi. Deseori, interpretările sunt mai riscante decât realitatea. Concentrează-te pe „aici și acum”. Nu permite gândurilor să zboare în timp ce îți duci copilul la grădiniță. Alarma din creier se va deconecta. În plus, organismul trebuie să învețe să se odihnească și să-și elimine presiunea, agresivitatea, fricile. Mergeți la plimbare, la bazin, alergați, dansați, strigați. Fără asta, relaxarea și regenerarea sunt imposbile”, spune Wojciech Eichelberger, în interviu.

Distribuie articolul: