Ludmila Gancioglo are 28 de ani și este din Găgăuzia. Fiind studentă la facultatea de pedagogie, era una din cele mai mari speranțe ale promoției. „Când ne întrebau profesorii care va merge să predea în școală, eram prima care ridicam mâna. Mai mult,

Aspirații stinse de realitate

Entuziastă, Ludmila Gancioglo nu a ajuns ușor la concluzia că ar trebui să plece de la casa părintească, să părăsească acel spațiu în care se simțea iubită și apreciată după merite.

„Acolo am copilărit, am crescut și m-am format. Este un spațiu care, pentru mine, încă înseamnă o gamă largă de emoții pozitive, pentru că totul îmi este drag și aproape de suflet…`

A plecat din Moldova, ca și mulți alții, din aceeași cauză banală: banii. Sau, mai bine zis, lipsa lor. „Un specialist tânăr, ambițios, calificat n-ar putea să trăiască cu 1000 de lei pe lună. Desigur că acum vorbesc doar în numele meu. Altfel, am și eu colegi și prieteni cu un simț al patriotismului mai dezvoltat, dar în cazul meu dragostea de țară nu e atât de mare cum aș fi vrut să fie. Acesta e minusul meu,` recunoaște Ludmila.

Activitate civică

Totuși, în ziua de 28 noiembrie, Ludmila era la secția de votare deschisă în incinta Ambasadei Moldovei la Moscova. Am întrebat-o dacă crede că astfel, însearcă să compenseze „insuficiența` de patriotism printr-unul din cele mai importante exerciții ale cetățeanului – participarea la .

„Nu mă pricep cine știe ce în politică, ca să pot spune cum ar trebui să meargă lucrurile în țară. Dar cred că guvernanții ar trebui să fie mai atenți și mai grijulii cu tinerii absolvenți, să-i motiveze să-și găsească un serviciu în țară. Ordinea lucrurilor din țară depinde nemijlocit de ordinea din capetele funcționarilor. Doar că, din când în când, conducerea mai uită de datoria lor de a rezolva problemele cetățenilor.`

Străin în țară străină

Odată ajunsă în Rusia, acestea încep să apară, într-adevăr, cu duiumul. Ludmila spune că dacă nu ești cetățean al Federației Ruse, ești defavorizat în multe privințe. „Nu ai poliță de asigurare medicală, ceea ce înseamnă că nu ai voie să fii bolnav. Dacă nu ai nici permis de muncă, nimeni nu te angajează. Și așa mai departe.`

Ludmila a avut ceva noroc, pentru că a fost tratată cu înțelegere, iar șefului ei îi era indiferent ce naționalitate are și de unde vine. „Dar asta nu înseamnă că, timp de patru ani, n-am fost nevoită să demonstrez la fiecare pas că merit să ocup această funcție și că nu câștig banii degeaba.` Bani care, uneori, se făceau foarte greu, pentru că Ludmila nu se angajase în domeniul de specialitate și a fost nevoită să parcurgă o cale lungă până la recalificare.

De la învățătoare, la asistentă de jurist

Acum activează în domeniul dreptului, este asistentă de jurist. Nu i-a fost ușor să ajungă aici. La început, a lucrat ca manager pentru relații cu clienții, dar îi venea deosebit de greu cu acest job: „în primul rând, pentru că nu era un domeniu apropiat sufletului meu, iar într-al doilea rând, pentru că nu aveam cunoștințele necesare.`

Dar, pentru că trebuia să-și câștige o bucată de pâine, a fost nevoită să se recalifice. „Am niște colegi minunați, care mă ajutau cu sfaturi și nu se sfiau să-mi împărtășească experiența lor profesională. Le sunt foarte recunoscătoare pentru răbdarea și disponibilitatea de care au dat dovadă. `

Altfel, Ludmila se culca în fiecare seară cu manualul „Legea federală privind societățile comerciale`. Tot cu acesta se scula dimineața. „Câte eforturi am depus, cât timp și câtă muncă! Au fost și lacrimi, și îndoieli, și frica că nu voi reuși.`

O lume nouă

Până la urmă însă a atins tot ce și-a propus. „Dar oare am avut de ales?`, se întreabă ea.

Acum, spune că visurile încep să i se împlinească, puțin câte puțin. Salariul este în creștere, și-a făcut prieteni noi, merge la filme și la teatru în week-end, iar lucrurile se așează la locul lor. „Poți să te deprinzi cu orice, chiar și cu o străinătatea. Locurile încep să capete contururi familiare. Doar o chestie mă frământă: în momentele de singurătate și melancolie, nu pot răspunde la întrebarea simplă „Unde-ți este casa ta, Ludmila?`

Distribuie articolul: