Tatiana Slivca este copilul crescut prin culisele spectacolelor de folclor. A făcut de mică dans și canto popular, are o frumoasă colecție de costume autentice și a ajuns jurnalista prin venele căreia curge muzica populară. Tatiana realizează una dintre puținele emisiuni de folclor din Moldova. Ea știe bine: dacă vrea să obțină ceva, trebuie să muncească cu regularitate la cote maxime, iar la orice cădere, să se ridice cu demnitate și să-și urmeze drumul. Cum s-a format ca profesionist Tatiana Slivca?
Am avut o copilărie plină de muzică, între Chișinău și cei doi bunei. Probabil am moștenit dragostea de cântec de la bunicul din partea tatălui, un trompetist foarte solicitat la petrecerile din sat. Am studiat de mică pianul, dansul popular, cântecul și obiceiurile folclorice, fapt care m-a marcat și m-a format.
Când am plecat să-mi fac studiile universitare la Iași, primul lucru pe care l-am pus în valiză au fost câteva casete („Lăutarii”, Maria Iliuț, Ioana Căpraru ș.a). Prietenii mă rugau să le aduc de la Iași albume cu Laura Lavric, Margareta Clipa, Sofia Vicoveanca, care la Chișinău nu puteau fi găsite. Acolo am făcut jurnalism în ritmuri allegro, ziua mergeam pe teren după știri, iar noaptea le scriam, dar am trăit niște ani extraordinari, care m-au marcat. Vanda Condurache, redactor șef la TVR Iași, echipa OWH TV Studio, unde am lucrat doi ani, Violeta Gorgos, regizoarea noastră din Basarabia, de la care am învățat partea practică a meseriei, ei toți mi-au spus: în viață, trebuie să-ți dorești imposibilul pentru ca să obții maximum.

Cu diplomă de jurnalist în buzunar, cu o colecție frumoasă de costume populare, împătimită de cântecul și jocul popular. În ce breaslă te regăsești cel mai bine?
Mă regăsesc în toate cele trei domenii, doar că pe poziții diferite. De dansul popular mă leagă o prietenie foarte frumoasă și veche. Sunt absolventa unui liceu coregrafic din capitală, unde am studiat nouă ani dansul popular profesionist. La „Strămoșeasca” am învățat să fiu foarte disciplinată şi punctuală, calități extrem de necesare pentru performanță. După licența în jurnalism, am făcut un masterat în Management Cultural și am avut noroc să fiu în prima promoție la această specialitate la Universitatea „Al. Ioan Cuza”, Iași. Costumele populare ocupă un loc special în garderoba mea. Numărul lor crește de la an la an. Fiecare piesă are valoare sentimentală, de la primul costum, cumpărat de la Maria Iliuț la doar şapte ani și până la costume din diferite zone ale României.

 

Cum ai făcut cunoștință cu folclorul?
Pe la opt ani am ajuns în ansamblul folcloric „Iedera”, condus de Maria Iliuț. Ea a fost cea care ne-a pus bazele folclorului, cu ea am plecat în primele turnee şi la festivaluri, ea ne-a învățat ce înseamnă port popular, etc. Noi îi urmăream toate mișcările și pe alocuri, încercam s-o imităm. Apoi, urmăream și emisiunile de folclor de la televiziunea română, realizate de Elise Stan, Iuliana Tudor şi Mărioara Murărescu și-mi notam numele fiecărui interpret, ce fel de costum poartă, încercam să fac deosebire între zonele folclorice şi specificul fiecăreia. O făceam din plăcere și pentru a cunoaște un domeniu pe care-l simțeam aproape. Îmi voi urma drumul indiferent de circumstanțe și genurile muzicale care sunt în vogă. Rămân fidelă folclorului până la capăt.

 

„O emisiune de folclor nu e floare la ureche”…ideea îți aparține?
Da. Am ținut cu tot dinadinsul să o realizez. N-a fost simplu, deoarece responsabilitatea pentru cuvântul pe care-l spui și pentru ceea ce promovezi e mare. Mi-am dorit un proiect de colaborare între artiștii de folclor din România și Republica Moldova. Am fost prima care a filmat rubrici exclusiv despre costumele interpreților, viața lor de dincolo de scenă, repetiții, imprimări. Până în 2009, asemenea reportaje nu vedeai în cele două emisiuni de folclor pe care le aveam la televiziunile din țară. Echipa cu care lucrez acum la Noroc TV este una foarte talentată, oameni care știu meseria bine și pe care vreau să-i „contaminez” de folclor.

 

Nu îți e frică de faptul că nu vei mai avea subiecte la un moment dat?
Niciodată nu m-am gândit la o eventuală epuizare a subiectelor. Dacă ar fi să abordez doar interpreții din Basarabia, poate, dar eu mizez foarte mult și pe interpreții de dincolo de Prut. Sunt mândră atunci când ei ne spun că public așa ca la Chișinău nu găsești oriunde.
Cum încerci să faci emisiunea ta modernă, de interes pentru tineri?
Eu mi-am propus să aduc în vizor viața din culise, partea nevăzută a spectacolelor, artiștilor îndrăgiți, să scot subiectul din studio. Cu regret, televiziunile noastre nu se prea înghesuie să includă în grilele lor o emisiune de folclor. 
Pe la evenimente private ți se cer tradițiile și obiceiurile noastre?
Da, cu siguranță. Mai mult decât atât, la numeroase petreceri sunt rugată să vin îmbrăcată în costum popular, ceea ce mă bucură enorm de mult.

Crezi că există interpreți de folclor bine și prost îmbrăcați, la modă și mai puțin în tendințe?
Categoric, da. În Basarabia există interpreți a căror vestimentație scenică este ireproșabilă și care ne inspiră, ne pot servi drept exemplu: de la opinci sau ciuboțele, până la batic: Maria Iliuț, Ioana Căpraru, Nicolae Glib, Lidia Bejenaru, Nicolae Ciubotaru, Viorica și Elena Lupu, Olesea Olteanu, Nicu Mîță etc. Cu regret, sunt și soliști îmbrăcați neadecvat zonei pe care o cântă. Ai impresia că unii au pus pe ei tot ce-au găsit în șifonier. Sunt erori grave care n-ar trebui să aibă trecere în scena profesionistă. La petreceri însă, se acceptă orice fel de vestimentație. În România, la acest capitol, lucrurile sunt mult mai clare, zonele bine definite, iar publicul mult mai școlit în această privință. Am observat că fiecare solistă are o găselniță prezentă în toate aparițiile, un detaliu care o definește și o face unică.

Cum îi motivezi pe cei de peste Prut să vină aici şi să participe la o emisiune în Basarabia? Sunt deschiși?
Am învățat că nu e bine să-ți pui bariere, de niciun fel. Dar în același timp nu mi-am permis niciodată să contactez un interpret fără să fiu foarte bine documentată. Eu cred că interpreții simt atunci când un jurnalist este pregătit, îi cunoaște repertoriul și multe nuanțe definitorii. Recent, am realizat o emisiune despre Sofia Vicoveanca. Primul interviu l-am avut în 2008, la filmările emisiunii „O dată-n viață” cu renumita voce a Maramureșului, Angela Buciu. Îmi aduc aminte perfect reacția domniei sale la faptul că o jurnalistă tânără din Basarabia manifestă interes pentru folclor și mai ales, cunoaște interpreții de dincolo de Prut.

 

Câteva nume de tineri interpreți de folclor (de la noi) care ne vor duce cu mândrie cântecul generațiilor viitoare?
Eu tind să cred că folclorul nostru este pe mâini bune. Avem tineri foarte talentați care au grijă de repertoriul lor, știu să poarte costumul popular cu demnitate, pentru că și asta este o artă. Sunt tineri interpreți de folclor care ne bucură cu premii și recitaluri la festivaluri de gen, la diverse posturi de televiziune (de exemplu la TVR, acolo nu cântă oricine).

 

Pe cine dintre interpreții de folclor visezi să-i ai ca invitați?
De fapt, îmi doresc enorm de mult să realizez emisiuni cu toți interpreții de valoare din Basarabia, dar și din România: Maria Iliuț, Nicolae Glib, Nicolae Ciubotaru, Ioana Căpraru, Irina Loghin, Nicolae Furdui Iancu, Maria Ciobanu, Laura Lavric, Lucreția Ciobanu, Nicoleta Voica ș.a. Pregătesc acum o emisiune despre regretatul trompetist Valeriu Hanganu, am început filmările unei emisiuni despre Mioara Velicu și mai am multe în plan.

 

5 lucruri mereu la modă pe care le educă folclorul:
Apartenența la neam – e mare lucru să știi cine-ți sunt strămoșii, ce obiceiuri au avut, cum s-au purtat, care le-a fost crezul – trebuie să cunoaștem de unde venim.
Autenticitatea și sinceritatea în exprimare – valori care rămân neclintite peste ani.
Obiceiurile și vestimentația strămoșilor noștri. Sunt o sursă nesecată de inspirație pentru designerii vestimentari.
• Folclorul cultivă bunul gust.
Respectarea adevăratelor talente și valori.

Foto: Arhiva personală