Se împlinesc deja două luni de când Stela Popa nu mai apare la buletinele de știri din Republica Moldova, ori aceste două luni au însemnat, pentru ea, materializarea unui vis din copilărie: acela de a fi parte din echipa TVR. Stela Popa a devenit prima basarabeancă ajunsă să prezinte știri în România, iar odată întoarsă la Chișinău pentru a lansa cartea-poveste „Sofia-Păpădia”, ne-a mărturisit că frontierele nu există decât în sufletele și mințile noastre. Ori de la București, la Chișinău, vine ca de acasă - acasă!

Dragă Stela, bine ai revenit acasă! E, din câte știu, prima întoarcere la Chișinău, după ce te-ai angajat la Televiziunea Română, la București. Cum te-a primit marea familie TVR?

Am fost plăcut surprinsă. Am întâlnit oameni minunați la TVR. Mă simt de parcă mi-aș cunoaște colegii de acolo de o viață. Ne-am împrietenit din prima zi. Mi-au dat sfaturi și m-au încurajat la început, la primele emisii. Nu au ezitat apoi să mă laude, au fost foarte generoși, iar asta… mi-a dat aripi. Spun adeseori că în viață am noroc de oameni buni, inclusiv în ceea ce-i privește pe colegi. Fie cei pe care i-am avut la Chișinău, fie pe cei de acum de la București, din redacție sau de la PR, de la sport sau de la meteo. Și, ca să nu fie doar vorbe, uite, în primele zile de la TVR, cea care m-a inițiat a fost chiar colega mea Raluca Arvat (ex-Pro TV). Ne-am împrietenit foarte repede. Mai ales că avem și un subiect comun de discuție – copiii noștri. Dănuț și Tudor sunt apropiați ca vârstă, motiv pentru care uneori ne surprindem povestind minute bune la telefon. Și de la Dorina Florea (TVR 1) am primit multe sfaturi care mi-au fost de mare folos. Mai am noroc și de producători, colegi din regie și de platou absolut minunați.

Știam că cei din România au deschidere față de basarabeni, dar mă conving încă odată că această dragoste, simpatie, e adânc înrădăcinată în inimile celor de peste Prut. Acele inimi nu vor înceta niciodată să bată pentru Basarabia! Chiar dacă la Chișinău ezitările, ca să nu le zic altfel, sunt foarte prezente. Mi-ar plăcea ca la Chișinău să fie depășite toate complexele și să se înțeleagă odată și odată că nu prejudecățile sau accentul sau mai știu eu ce sunt elementele care ne despart, ci istoria, adică ocupația rusă și sovietică care au pus o frontieră între noi, la început fizică, devenită cu timpul una mentală… Cu cea din urmă ar trebui să luptăm la început. Noi, nimeni altcineva, suntem cei care lăsăm ca aceste prejudecăți sau complexe să-și spună sau nu cuvântul asupra noastră.

img_5899

Ai apărut vineri pe coperta a două reviste de la București. Felicitări!

Stela Popa – fata de pe copertă, pentru o revistă din România! Ce dezvăluiri face vedeta TV

Mulțumesc, dar a fost în primul rând meritul colegilor de la Departamentul PR din TVR. Știu să-și facă bine treaba.

Spuneai în „Formula AS”, unde ai apărut de asemenea pe copertă, că ești dovada vie că accentul, dacă îți dorești, scapi de el și că nu este un impediment dacă îți dorești să ajungi pe sticlă în România. Tu ai spart gheața. Ești prima basarabeancă ajunsă să prezinte știri în România. E ceva asta!

Aici a fost voința mea și voința Celui de Sus. S-au completat. Adică, vorba ceea: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți pune în traistă. Așa a fost și în cazul meu. Dumnezeu mi-a scos niște oameni minunați în cale, care, vorba lui Claudiu Lucaci, directorul Știrilor TVR, mi-au dat un cec în alb. Până atunci însă, a trebuit să-L ajut și eu pe Dumnezeu. Am muncit mult asupra mea, de la prezență la accent, și nu numai. Și conștientizez că mai am de muncit, pentru că mereu e loc de mai bine. Or, eu sunt leoaică după zodie și sunt perfecționistă de felul meu…

Trebuie să recunoaștem că mutarea ta la București, la TVR 2, a lăsat un gol în urmă, inclusiv în inimile telespectatorilor din Republica Molodva!

Oameni de neînlocuit nu sunt… Dar, recunosc, am fost flatată când, zilnic, primeam zeci de mesaje de la telespectatori care, pe de o parte îmi urau succes, pe de alta -îmi mărturiseau sau îmi sugerau că ar vrea să revin. Mulțumesc fiecărui telespectator în parte pentru gândurile bune pe care le-am primit. Le păstrez în inima mea.

img_5902

București sau Chișinău: spre care din părți ar înclina balanța sufletului tău?

E ca și cum ai întreba o mamă pe care din cei doi copii ai săi îl iubește mai mult…

Dar profesional?

Inclusiv profesional. Perioada petrecută în redacție la Chișinău a avut farmecul și lecțiile ei; am acumulat o experiență care îmi este acum de mare folos. Acum însă sunt cu familia în România, sunt într-o nouă etapă. Iar la București, la TVR, mă redescopăr și… învăț să prezint știrile altfel.

Altfel? Ce ai în vedere?

Vezi tu, realitățile de pe un mal și altul al Prutului totuși diferă. Oricât de mult ar vrea unii să le pună pe aceeași tavă și să zică: la noi e ca la voi sau viceversa, nu e chiar așa. Dacă ar fi mai multe posturi TV din România în R. Moldova, m-aș face mai înțeleasă, probabil. Prin urmare și știrile diferă, respectiv, felul de a prezenta. Îmi scria cineva pe Facebook că nu credea că pot să zâmbesc. La TVR mi-a reapărut zâmbetul în știri. Din păcate, în R. Moldova atmosfera și subiectele sunt de așa natură, încât prezentatorii prea rar își permit să zâmbească în știri. Prea puține motive de bucurie avem. Prea puține știri pozitive. Viața de zi cu zi, realitățile sunt cenușii și perspectivele prea îndepărtate…

img_5895

 Când faci ceea ce-ți place, ce ți-e aproape de suflet, e mai ușor să treci frontiera?

Am să fiu sinceră cu tine. Eu nu am senzația că trec nicio frontieră. Eu merg de acasă – acasă. Ieri am fost, de exemplu, invitată la o emisiune la Jurnal FM, m-am revăzut și cu cei de la Jurnal TV, mâine mă întorc la București și voi merge în redacția TVR. Și de o parte și de alta se vorbește limba română. Și de o parte și de alta sunt români. Deci, frontiera nu e decât dacă vrem să o lăsăm noi. Eu, demult am scos-o, din punctul meu de vedere. Nu înțeleg de ce așa de multă lume ține la frontiera asta sovietică, dar asta e altă discuție…

Astăzi lansezi cea de-a treia carte-poveste din colecția „Povești pentru Dănuț” de la Editura Cartier – „Sofia Păpădia”. Cum a apărut acest personaj dulce și luminos în imaginația ta?

Sofii, vedete și clase întregi de copii! Stela Popa vă așteaptă mâine la evenimentul de lansare a cărții-poveste „Sofia Păpădia”!

Totul a pornit de la fetița unei bune prietene. Ei bine, această minunată copiliță se numește Sofia. Este pur și simplu adorabilă și are un loc aparte în inima mea. Și a ajuns acum la vârsta de patru ani și ceva. E vârsta la care mami încearcă să-i explice niște lucruri. Eu nu am făcut decât să-i vin în ajutor. Să-i explic Sofiei și tuturor copiilor, prin intermediul acestei povești, ceea ce mami încă nu a apucat să le spună. Să le sugerez cu mare atenție și foarte subtil că pe lumea aceasta nu sunt numai Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, ci și altfel de personaje, rele, neprietenoase, nocive. Am mai spus-o, copiii trebuie să înțeleagă că nu trebuie să se încreadă în oricine le întinde o bomboană. Nu de puține ori am prezentat știri despre copii maltratați, abuzați, furați și, credeți-mă, am făcut-o cu mare greu și cu lacrimi în ochi. Vreau să cred că prin această carte-poveste voi schimba ceva.

img_5874

Știm deja că Dănuț a citit-o de ceva timp…

Normal, dacă nu-i plăcea lui, nici nu o publicam. El e cenzorul meu…

Dănuț nu ți-a mărturisit că ar vrea o Sofie surioară?

Noroc că nu vorbește atât de bine ca tine, încât să se exprime atât de clar și vehement. 🙂

De ce ar trebui un părinte să îi ia copilului său „Sofia Păpădia”?

Cu riscul de mă repeta, o să spun că micuțul, după ce va lăsa această carte din mâini, va începe să perceapă altfel realitatea. În al doilea rând, picii vor avea parte de niște desene minunate realizate de pictorița Stela Damaschin-Popa, cea alături de care am realizat toată colecția de până acum. Și, nu în ultimul rând, micii cititori vor învăța foarte ușor anotimpurile după desenele și textul poveștii.

Și, da, dați-le copiilor cât mai multă carte în limba română!

img_5912

2016 este pe sfârșite. Cum a fost pentru tine?

Știi, pentru mine nu a adus anul, cât a adus ceasul, cum o vorbă veche spune. A fost anul unei schimbări esențiale. O veche dorință a mea, de când eram copil pe malul Prutului, de a fi parte din echipa TVR, a căpătat viață! Sunt foarte bucuroasă pentru asta și si sper să fie de bun augur.

Și un gând bun cititorilor noștri în perspectiva lui 2017, care ar fi?

Să gândiți și să fiți liberi. Să dărâmați frontierele din mințile și sufletele voastre. Să vă propuneți asta și veți reuși!

Îți mulțumim pentru acest interviu, Stela. Să bată vânt în pânzele tale!


 

kyuAdresăm mulțumiri brandului vestimentar Parubina, by Olga Parubina, pentru superbele paltoane purtate de Stela în timpul ședinței foto

Număr de contact: 069228001

Foto: Iacovlev Dima Photographer