În capul lui Slava Roșca sunt doar flori și multe, multe compoziții. Acum zece ani, de dragul florilor a plecat la Moscova, fără nici un ban în buzunar și cu supărarea tatei în suflet, cu care nu a vorbit câțiva ani buni. A plecat în lume mânat de visul de a se face cunoscut, dar și de amenințarea unui client de la Chișinău, care i-a spus că-l împușcă. Slava a avut curaj și a câștigat un nume și prestigiu, dar a și pierdut: prima afacere și cel mai bun prieten. Motto-ul său, dar și al salonului pe care-l deține, este: „Cineva te iubește mai mult decât știi tu”, dar voi, știți cine vă iubește? La 15 ani am decis că vreau să fiu florist

Iubesc florile din copilarie. Când eram mic mereu căram flori să le sădesc, căutam cumva să le fac cadou, realizam coronițe de Anul Nou pentru colegi și prieteni. În adolescență am înțeles că aceasta e vocația mea. În timp ce mai bine de jumătate dintre colegii mei au plecat să studieze la actorie (urmam o școală cu profil teatral), eu am mers la piața de flori de pe strada Bodoni.

Acolo am făcut cunoștință cu Stepan Zaharovici Kara, un mare florist, dar și cu alți colegi care mi-au spus că locul meu nu este în Moldova și că aici nu voi fi înțeles. Am continuat să lucrez în floristică, deși părinții s-au supărat pe mine că nu am mers să fac o facultate.

 

Tata nu a vorbit cu mine 5 ani. Atunci nu înțelegeam, acum îi spun mulțumesc

Făceam mereu antrenamente, compoziții diverse, căutam idei noi, testam combinații, experimentam… La 20 de ani am decis să aplic pentru niște concursuri, care mi-au adus și primele glorii în domeniu. O dată, o mireasă mi-a comandat un buchet foarte neobișnuit pe care ea l-a apreciat, mirele însă, mi-a zis că mă împușcă – așa am decis să merg la Moscova!

Cinci ani tata nu a vorbit cu mine din cauza aceasta, îmi zicea că voi veni în genunchi să cer iertare și ajutor. Îi mulțumesc acum pentru această atitudine – m-a stimulat mult. Am învățat să nu mă plâng nimănui pentru un eșec sau o cădere, deși erau zile când dormeam pe la gară sau nu avem ce mânca.

 

Mândria nu mi-a permis să dau un telefon ori să mă întorc acasă, nu voiam să fiu înjosit. Un an și jumătate nu am dat de știre, mama credea că deja m-am pierdut. Când pierduse orice speranță, am început să-i trimit reviste cu lucrările mele și diplome câștigate la concursuri prestigioase de profil.

Un umăr de încredere te poate ridica mai sus decât un podium

La Moscova m-a remarcat Alina Scerba, ea era director de companie și m-a angajat. Tot datorită ei cunosc acum foarte bine limba rusă, am reușit să învăț și engleza. Am început ca florist la salonul ei și am ajuns să fiu numit director artistic. Realizam împreună comenzi foarte mari, de care lumea se uimea, pur și simplu. La sugestia unui foarte bun prieten, am deschis un mic atelier, care peste jumătate de an a devenit primul salon de floristică. Era 6 februarie, dată care m-a marcat; aveam 23 de ani și eram ferm decis că voi lucra pentru numele meu.

 

Am scris brand-ul exact așa cum îmi este numele în pașaport – Rosca. Acum el este cunoscut astfel în toată lumea. Peste doi ani am reprezentat Rusia la Campionatul Mondial de Floristică, desfășurat în Bruxelles. Toate trei lucrări ale mele erau calificate ca fiind pentru locul I, însă din motive politice am fost clasat doar pe locul patru. Șocul a fost foarte mare.

O lecție dură poate fi mai bună decât o palmă

Numele a crescut repede, faima de asemenea – eram chemat peste hotare ca să fac aranjamente florale pentru petreceri și nunți. Aveam și un partener în afacere, cel mai bun prieten, însă invidia pentru succesul pe care-l aveam l-a adus până la trădare. Deoarece nu cunoșteam detalii despre cum se fac afacerile, el a reușit să-mi ia totul, în afară de numele brandului.

 

La 27 de ani eram disperat: am rămas fără business și fără prieten, am fost la un pas de pușcarie și am aflat pentru prima dată sensul cuvântului raider. Acum le pot spune un mare mulțumesc tuturor, deoarece a fost o lecție dură, dar foarte bună și potrivită.

La 28 de ani am luat-o iarăși de la zero

Credința mi-a fost și aici de mare ajutor, dar și prietenii buni, exact ca în motto-ul salonului meu: „Cineva te iubește mai mult decât știi tu”. Am dat la facultate la 28 de ani, am mers în Europa, am învățat engleza, am făcut Școala prezidențială Skolkovo, lucru de care sunt foarte mândru. Niciodată nu m-am gândit că pot să fiu și profesor, Europa mi-a demonstrat-o și acum recunosc că îmi place.

 

Am la moment circa 500 de mii de discipoli în toată lumea și sunt permanent solicitat ca trainer. Mi-am luat și business-ul de la zero, am facut rebranding, magazinul on line, mi-a luat mai bine de o jumătate de an până am reușit să-mi înregistrez brandul, iar acum pregătesc actele pentru franciză.

Am deschis al doilea salon, în centrul Moscovei, tot pe 6 februarie. Mai e un coleg în afacere cu mine și avem vreo 10 angajați, însă au fost vremuri când eram și 30. Deși este mult personal care s-ar putea ocupa de realizarea comenzilor, unii cer ca anume eu să execut compozițiile, așa că stau uneori și noaptea ca să finalizez toată munca.

 

Nu uitați să spuneți mulțumesc, în primul rând celora care v-au făcut rău

Am tare multe comenzi, atât în Rusia, cât și peste hotare. Îmi pare rău că nu prea reușesc să vin acasă, poate doar pe maxim 4-5 zile. Mai curând vin părinții și rudele la mine să mă vadă, decât eu în Moldova. La moment am toate zilele ocupate până în noiembrie și asta doar mă bucură. Poate că sunt omul care știe ce vrea de la viață…

Voiam să arăt lumii ce pot și am realizat primul show floristic de proporții din Rusia: cu scenariu și poezii scrise chiar de mine, cu haine, pălării, modele, etc. Master class-urile care se făceau până acum nu erau foarte interesante, se petreceau într-un depozit.

 

Mie mi-a reușit să adun colegi și sponsori și acum facem show-uri de două ori pe an. Pe 5 aprilie a fost ultimul eveniment de acest gen, la 30 de ani ai mei și 10 ani de carieră. Pentru prima dată în ultimii 10 ani, la Moscova au venit mama și fratele meu.

Dragostea… am avut și cu asta bătăi de cap

Sunt un artist, tot ceea ce fac trec prin suflet – la fel e și cu iubirea. În plus, nu prea am foarte mult timp pentru ea, la salon sunt și director, și florist, și contabil, și director artistic, lucruri care îmi iau aproape tot timpul. Am totul, dar cu dragostea e mai greu… se vede că toți artiștii au bătăi de cap și de inimă la acest capitol. Eu sunt îndrăgostit, iubesc, dar firea mea și caracterul îmi mai joacă festa uneori. O să mă descurc și cu asta!

 

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul: