Alexandru Cazacu a lăsat în Moldova, acum aproape 11 ani, multe reușite din cariera sa. Era doctorand și Cercetător la Academia de Științe, Lector la Universitatea de Stat din Comrat și USM, dedicându-se literelor și scrisului ani la rând. A cutreierat mai multe orașe ca să se stabilească în final la Vicenza, Italia. A continuat să scrie, să cânte, i-a unit pe moldoveni într-o asociație și a schimbat total domeniul de activitate.

„Am fost Bursier al Academiei din Atena și altor Universități din Grecia. Ajuns în Italia, am făcut un Master în Business Development (MBA italian), iar acum pot spune că am schimbat total macazul: sunt manager comercial pentru zona Europa Centrală și de Est, consiliind vânzări de fabrici din zonă. Nu am încetat să scriu niciodată. probabil așa îmi alin dorul de casă și călătoresc cu gândul acolo unde am început a scrie și am cunoscut „literele” mai îndeaproape”, ne mărturisește Alexandru.

 

#ScrisoaredePaști celor de acasă

„Pe-aleea din fața balconului meu, se aprind felinarele. Orașul îmi zâmbește cu lumini, din când în când, cu sunet de sirenă… Doi trecători cu măști pe față, trec grăbit cu ochii spre cer… Iar sus, e luna. O lună plină, ca niciodată. E pandemie. E ajun de Paște. Și în această liniște, noi, cei plecați, demult, departe, așteptăm să vină Învierea și visăm la o zi de Paști acasă, în Moldova… E bine-aici și, parcă, avem de toate. Dar Paștele e doar al nostru… Și e cu ouă roșii și cu panettone, în loc de cozonac și pască.

Mă-ntrebi dacă-mi aduc aminte cum am ajuns în Italia… Nici nu mai știu, atâtea istorii am auzit, că nu mai sunt sigur dacă, a fost cu unsprezece ani în urmă sau douăzeci, dacă am venit în două ore cu avionul, legal și la costum sau pe jos, prin munți, timp de o săptămână. Ilegal, murdar și lihnit de foame…

Pentru că, atunci, când ești departe, nu mai ești tu, ești un amalgam de biografii cusute cu ață roșie de durere, de frică, de griji, de necunoscut… și nu mai contează, acum, dacă sunt eu cel cu masterat în economie sau cel care taie iarba, sau cea care îngrijește de o bătrână…

Prin străini, patriotismul se naște de la sine. Și chiar dacă există bucurii și supărări, orice basarabean de aici se simte în siguranță, pentru că, oricând, va găsi un minut, o oră, o seară, să se întâlnească, la un păhar de vorbă, cu alți basarabeni ca el.

Trec toate, ani grei de integrare, obișnuințele vechi le schimbi pe altele noi, te odihnești la Paștele lor și muncești la Paștele nostru… Cu toate te obișnuiești, pe toate le treci… Nu trece doar dorul…

Dragii noștri de acasă, prieteni, mame, copii rămași la poartă, Vă scriu această scrisoare, din numele tuturor moldovenilor din Italia și vreau să știți că suntem bine. Și muncim, în fiecare zi, pentru ca și voi să o duceți mai bine. Pentru că, noi suntem o familie… Și dacă ne lipsește ceva acum… Să știți că ne lipsiți voi… familia noastră, strânsă în jurul unei mese, prietenii glumind în jurul focului, la denii și anii de cândva… Când nu purtam haine de brand, dar alergam veseli prin mahalaua satului nostru… Pentru că, eram împreună!

Dragii noști de acasă, probabil nimic din ceea ce a fost nu va mai fi… Pentru că, timpul le schimbă pe toate… Voi luptați cu viața de acolo, noi – cu cea de aici. Dar tot el, timpul, le pune pe toate la locul lui… Și vreau să știți că, chiar dacă ne cresc, aici, copiii, noi mai sperăm, în suflet, că vom reveni…

Și va fi și-n țara noastră liniște, și școli pline, spitale moderne, politicieni cu obraz și mahalale pline de copii… Așa, cum era, cândva, în copilăria noastră… Așa cum le vedem acum, de la balconul italian… Care nu e al nostru… Și nu va fi niciodată, oricâți ani vom trăi aici…

Dragi prieteni de acasă, noi cei din străinătate, Vă dorim un Paște luminat! Haideți, măcar, în asemenea momente, să ne iertăm păcatele și să înțelegem că doar împreună suntem o speranță de viață mai bună! Pentru că, sufletele noastre ard în unison! Căci, vorba marelui poet, doar în limba ta, durerea poți s-o mângâi, iar bucuria s-o preschimbi în cânt! Un Paște Luminat, scumpii noștri de acasă!”, ne urează Alexandru Cazacu (Dor).

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: