Experiența nașterii este una diferită de la o femeie la alta și de la o naștere la alta. O mămică la pătrat care a citit mai multe istorii din Campania #Cumamnăscut a venit și ea cu povestea ei, menționând că unele femei exagerează în toate relatările lor.

Cititoarea noastră ne-a rugat să îi păstrăm anonimatul, astfel că îi vom spune BV:

„După câte se scriu și povestesc am impresia că mamele cu comentarii negative se așteaptă ca medicul le suporte durerile nașterii în locul lor sau și mai mult, vor naște chiar ei în locul lor. Îmi pare sincer rău să citesc atâta negativ din ceea ce se așteaptă a fi cel mai frumos moment din viața unei mame.

Și familia mea a trecut prin frumoasa experiență de a deveni părinți. Da, a fost destul de greu; da, a fost insuportabil; da, sunt consecințe… dar am avut norocul să ajung în 2003, după aproape 24 de ore de travaliu în mâinile dnei T. Nichitenco (pe atunci activa la Spitalul Nr.1). Mă rog să-i dea Dumnezeu sănătate și puterea de a asista venirea pe lume a cât mai mulți prunci. A fost o naștere destul de complicată cu aplicarea forceps-ului și anestezie generală, cu dureri enorme și cu mâncatul, spălatul, scăldatul bebelui și multe altele în genunchi, având multe suturi atât interioare, cât și exterioare… Însă am trecut cu fruntea sus (ambii), ținând în brațe odorul.

Povestea unei mame în campania #Cumamnăscut: „Asistentele nu hrăneau copilul, iar pe mine mă certau că îl vizitez prea des”

A doua experiență nu pot să zic că a fost mai puțin dureroasă, în 2009. Au încercat medicii să ne lase să naștem natural – dar din păcate nu a fost să fie și au hotărât că mergem la cezariană. Și iarăși soarta mi-a adus în cale doi medici cu literă mare: domnul Iurie Carauș și domnul Gladun, moașă fiindu-mi dna Olga. Am suportat cu brio intervenția și după câteva ore eram în salon. Medicii, fiind ambii șefi de secție intrau pe rând și mă verificau. Nu am achitat nici în primul și nici în al doilea caz sume enorme, precum povestesc alte mame. Desigur le-am mulțumit cu un tort, cafea, ceai, bomboane sau șampanie, dar repet a fost un gest de mulțumire și de plecăciune în fața lor, în fața celor care au fost îngerii păzitori ai băieților noștri în timpul apariției lor pe lume!

Da, îmi pare rău pentru mamele care au avut experiență neplăcută, însă eu am fost martoră când la o mămică căreia i s-a reproșat pentru că striga de parcă o tăia cineva ea a continuat la fel. A intrat sora medicală și i-a spus că suferă copilul, însă ea nu înțelegea; a intrat medicul și i-a spus că strigătul nu o ajută cu nimic și că suferă copilul – ea mai departe! În loc să respire așa cum le învață de-a lungul sarcinii, mamele strigă. Nu e corect așa, vă suferă pruncii și nu e bine. Din moment ce v-ați hotărât să nașteți asumați-vă și durerile care vă așteaptă și treceți cu fruntea sus peste asta. Atunci când vă ve-ți aduce aminte de aceste momente să nu vă fie rușine de voi înșivă. Un copil aproape asfixiat, vânăt se naște astfel doar din cauza că nu a respirat așa cum trebuie și desigur aici nu medicii erau de vină. Vă urez tot binele din lume, nașteri fără experiențe negative, ușoare și bebeluși sănătoși. Fiți pozitive fața de durerile voastre și chemați în ajutor la moment, nu abia peste ani de zile…”

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Citește și: „Am oferit bani și nu îmi pare rău!” O mămică își povestește experiența de naștere la Spitalul Nr.1

Distribuie articolul: