Cristina Costov este una dintre scriitoarele care a reușit să depășească mediul online și să-și materializeze gândurile sale de pe blog în cărți. Este femeia care-și alină durerea prin artă, iar acolo unde nu mai rămân puteri pentru dragoste și umor, frumosul salvează și tămăduiește.

Cum s-a materializat într-o carte pasiunea ta de a scrie?

De fapt pasiunea s-a materializat în cărți, toate emoțiile pe care le-am simțit cândva le-am transcris pe foaie. Niciodată nu m-am gândit că pot deveni scriitor. Ador oamenii și deseori mă gândesc ce aș putea face ca să ajut semenii mei, să fiu utilă, folositoare. Sunt un om pentru care dreptatea este pe primul loc. Am absolvit facultatea de drept, credeam că pot deveni utilă, să pot restabili dreptatea, apoi am lucrat în poliție și decepționată de sistem am stat mult timp în apatie. Iar după ce am trecut printr-o tragedie personală am înțeles că scrisul oarecum îmi ușurează existența. Sunt un om empatic, scriu pentru mine, dar vreau și lumea să găsească în creația mea ceva util. Fiecare carte scrisă conține în esență emoția pe care o simt, o părticică de mine.

Vezi și: Cristina Costov scrie o antologie cu povești ale Mamelor de Îngeri: „Prea mulți prunci mor în RM!”

Care este sursa ta de inspiraţie?  

costov 1Inspirația mea este lumea din jur, mai ales emoțiile omenești vis-a-vis de diverse teme interesante, vreau să tămăduiesc într-un fel „bubele” societății. Eu vreau ca cititorul să înțeleagă că nu există situații irezolvabile, că orice gând creează realitatea propriu zisă. Utilizez simțurile interne pentru a crea un personaj, care a fi potrivit pentru descrierea subiectului ales. Sunt un scriitor universal, căci pot aborda practic orice subiect fără de frică sau temeri, includ suflet în tot ceea ce scriu și încerc să trăiesc viața personajului, mă transpun în pielea lor și apoi descriu ce simt.

Cum se explică faptul că temele abordate în cărțile tale nu se diferențiază între ele atât de mult?

Toate fac parte din categoria temelor TABU, acele subiecte de care societatea se teme și închide de multe ori ochii nevrând să vadă adevărul. Dacă să facem o mică descriere a fiecărei cărți veți înțelege despre ce vorbesc. Am încercat să abordez un subiect pipărat pe care l-am descusut în romanul „Târfa”, sexualitatea juvenilă, lipsa educației sexuale, indiferența societății și neglijența propriilor dorințe, adică traiul inconștient al unei femei. Târfa, de fapt fiind societatea, în caz dacă facem o parabolă. În carte este morală, fiind un roman dramatico-psihologic cu sens educativ, cu nuanțe de erotism dur pentru a crea intriga.

În „Omul din bronz” au fost abordate teme foarte diverse în acele 17 nuvele, de diferite genuri și specii literare în care se dezvăluie tema credinței, se demonstrează colțurile întunecoase a societății și se caută o ieșire din situațiile create. Se abordează teme tabu precum atitudinea societății față de oameni cu handicap, suferința unei mame a căror copii sunt plecați după hotare, nuanțe de patriotism, lașitatea, bunătatea, credința în forțele proprii, ieșirea din tipare, acceptarea de sine și desigur hotarele iubirii etc. Toate aceste teme veți descoperi în nuvele pline de mistică, fantastică, povestiri parabole, care încearcă să sensibilizeze societatea la anumite subiecte.

costov 3

La fel și antologia „Părinți de îngeri” anume ea fiind creată pe fapte reale, am abordat o temă TABU, care mă doare cel mai mult, cum ar fi malpraxis-ul, dar și indiferența societății. Însă, cartea dată la fel tinde să educe creând o moralitate precum în cazul celorlalte două lucrări. Curând va vedea lumina zilei un nou volum de povestiri, care la fel sunt scrise pe teme dureroase, în care sunt descrise cele 7 păcate lumești, dar și eliberarea de păcat, astfel în cât oamenii vor putea găsi o soluție pentru problemele care îi macină.

Te regăsești în vreunul dintre personaje?

Fiecare personaj este o parte din mine, o bucățică ruptă din sufletul și fantezia mea. Pe parcursul vieții noi simțim un amalgam de emoții de diferit gen, le utilizez pentru crearea fiecărui personaj. Spre exemplu Eva din romanul ”Târfa” fiind întruchiparea primii femei, primului păcat, am încercat să suprapun ce ar simți o sărmană femeie care ar putea fi abuzată, maltratată, traficată. În așa mod îmi construiesc personajele. Sunt un om foarte sensibil, simt emoțiile și durerile altora, intuitiv caut soluții, în așa mod scriu, iar textele vor fi utile pentru cei dornici să descopere, să citească printre rânduri.

Cât de importantă este relația dintre autor și cititor?

costov 2În Republica Moldova este complicat de vorbit la acest subiect, deoarece la noi se citesc puțin autorii autohtoni. Societatea noastră este destul de inhibată, de multe ori rece și chiar neglijentă, foarte rar cine își exprimă emoțiile citind un text sau o nuvelă pe care o postez pe blog. Dar cei puțini, care totuși au descoperit ceea ce scriu, mă încurajează să creez, consider că este foarte important să știu ce părere au oamenii vis-a-vis de ceea ce fac. Cititorul este acel om important din viața mea care mă face să evoluez!

În lipsa a cărui detaliu ceea ce ai realizat n-ar fi mers la fel de bine?

Critica negativă, de multe ori subiectivă mă face să fiu mai bună, mai cizelată, îmi sporește râvna de a scrie, sporind astfel evoluția mea pe plan profesional. Critica este promotorul meu, vreau să scriu și mai mult, căci perfecțiunea nu are margini. Datorită criticilor eu ”plâng și scriu – scriu și plâng”. Fără acest element ar fi imposibilă evoluția scriitorului din mine.

Cum reuşeşti să combini viaţa profesională şi cea de familie?

Sunt „strigoi”, scriu nopțile, iar ziua sunt un om ca toți, o mamă, o soție și o femeie. Am doi copii minunați și un soț iubitor, care mă susține absolut în tot ceea ce fac. Le reușesc pe toate, deoarece sunt vie și cred mereu în rezultat pozitiv, îmi desenez un scop și merg spre el. Iar scrisul este o pasiune, care mă ajută să trăiesc.

Ce alte hobby-uri mai ai?

Sunt pasionată de gătit, în timpul liber mai delectez familia cu diverse dulcegării, chiar pregătesc și un proiect la acest capitol. Ador florile de care am grijă zi de zi, ador tot ce este viu. În tot ceea ce fac depun suflet și experiența mea. Îmi place să studiez, să citesc, să învăț și să cercetez. Iar toate cunoștințele pe care le am le transform prin intermediul creației în nuvele, romane sau poezii.

 

Cum te vezi peste 5 ani?

În acești 5 ani vreau să scot minim încă 10 volume de cărți, să realizez un film, să-mi promovez cărțile după hotarele țării, să realizez traducerile lor și să conlucrez cu regizori străini, să lucrez în sfera filmelor.  Voi continua să merg pe calea scrisului, dar cu siguranță voi căuta oportunități pentru evoluție spirituală. Vreau să fiu utilă, iar cel ce are nevoie de mine mă va găsi, căci fiecare autor are cititorul său. Însă este cert, vreau să învăț, să evoluez, să cresc și să ajut oamenii așa cum pot, prin prisma scrisului.

 Imagini din arhiva personală

Nicoleta Balacci, stagiară