Dacă mai țineți minte acea voce cristalină care cânta despre o vioară și era acompaniată de ea, să știți că nu a dispărut nicăieri. Rodica Roșioru, tânăra care atunci cucerea scena și inimile melomanilor, este acum profesoară de canto, are sute de elevi care au trecut prin lecțiile ei și cărora le oferă tot suportul și cunoștințele sale muzicale, dar și experiența acumulată pe scenă. Am descusut-o despre cât de greu e să predai cântecul, la ce vârstă ar trebui să înceapă canto un copil și de ce este important pentru el să meargă la competiții de profil.

„Nu am lăsat scena, doar am trecut în altă parte a ei”

„Perioada când evoluam ca și solistă a fost un capitol frumos în viața mea. Am învățat foarte multe de la Mari Maeștri, cu care am avut onoarea să evoluez pe aceeași scenă: Pavel Bechet, Ion Suruceanu, Vitalie Dani, formația „Noroc” și mulți alții… Am acumulat o vastă experiență de comunicare cu publicul spectator, am învățat că, la fel ca și în viață, în scenă trebuie să fii sincer, să muncești pentru fiecare spectator în parte. Scena nu am lăsat-o, continui să fiu acolo, doar că într-o altă ipostază, într-o altă parte a ei. Este o nouă treaptă a carierei mele muzicale și o savurez din plin”, ne mărturisește Rodica Roșioru.

Satisfacția „plămădirii unei voci”

„Mie îmi place să modelez, să creez, să plămădesc, dacă pot să mă exprim așa despre vocile „nelucrate”. Am o mare satisfacție să aud și să văd că dintr-un boțișor cu ochi și cu talent în ale cântatului, peste un timp oarecare, în fața mea stă un omuleț cu atitudine, cântând niște piese dificile, simțindu-le, având propria abordare. E frumos! De asta prefer să lucrez cu copiii. Deși am și „copii” mai mari, cu care, la fel lucrez cu multă plăcere. Nu există o vârstă general recomandată pentru copil ca să înceapă canto. Și la 4 anișori sunt copii foarte buni. Doar să aibă acel grăuncior de talent și atitudine, necesară ocupațiilor serioase la orele de canto, care pentru unii copii pot fi dificile și la 7-8 ani. Eu lucrez pentru viitor, pentru perspectivă și performanță, de aceea rigorile și cerințele mele sunt diferite”, ne dezvăluie profesoara de canto.

Continuă doar copiii care vor să muncească

„Aportul și investițiile părinților sunt colosale! Niciodată nu am să obosesc să le mulțumesc pentru faptul că aleg să-mi încredințeze copii lor, pentru înțelepciunea, sprijinul și ajutorul pe care mi-l acordă zilnic! Este important să fie copilul bun, dar mai important este ca în spatele acestui copil să fie niște părinți cu discernământ și bine deciși, care au totală încredere în ceea ce face profesorul! Orice copil trebuie să se oprească din acest demers atunci când recomandă profesorul, dacă nu vede perspectivă. Am avut și asemenea cazuri și chiar cu riscul de a fi blamată, eu spun lucrurilor pe nume. Muncesc doar cu copiii care vor să muncească, au aptitudini și perspectivă! De la ceilalți îmi iau rămas bun”, ne spune ferm profesoara de muzică.

Scena e dură, iar competițiile călesc

„Scena este foarte dură, scena iubește caractere puternice și determinare! Iar concursurile sau competițiile de orice fel îi fac pe părinți și copii să înțeleagă dacă mai vor să treacă prin experiența unei ieșiri în fața unui public, a unor specialiști care te evaluează. Prefer să merg cu elevii mei la concursuri unde sunt concurenți puternici, acolo unde „nu dau locuri la toți”, acolo unde nu sunt aranjamente pe sub masă sau jocuri de culise. Încerc din start să-i obișnuiesc cu un nivel înalt. Repet, scena nu este o poartă deschisă pentru toți, scena este pentru cei mai buni! Asta este poziția mea”, declară pentru EA.md Rodica Roșioru.

Nu oricine poate preda muzică

„A fi artist este un dar, a fi profesor – la fel! Poți să fii un interpret extraordinar, dar să nu poți să înveți pe altcineva ceea ce știi tu. Invers, e mai dificil și aproape imposibil. Bineînțeles că experiența scenică este un atu pentru un profesor bun! Dar cel mai important este să știi și să vrei să înveți în continuu. Tu, ca și profesor. Să te perfecționezi, să nu lași timpul să treacă pe lângă tine, să fii în pas și în ritm cu preferințele copiilor, cu gusturile, cu preocupările lor dar și cu tot ce se întâmplă în lumea muzicii. Și, DA, să fii profesionist până în măduva oaselor!”, e de părere profesoara de canto Rodica Roșioru.

Bucurie vine doar după multă muncă

„Planurile sunt mărețe. De fapt, nimic deosebit pentru un profesor de canto. Aștept și sper ca elevii mei și în continuare să mă bucure, să-și bucure părinții cu noi realizări. Îmi doresc pentru ei un drum frumos în lumea muzicii, deloc ușoară. Totul e să fim sănătoși și să muncim, să muncim și iarăși să muncim, mai mult și mai bine”, ne mai spune în final profesoara.

Foto: Arhivă personală