Eroina de astăzi a Campaniei #Cumamnăscut este mamă a trei copii și se numește Liudmila Mînzat Ghenaliuc. Femeia ne-a trimis un mesaj pe pagina de facebook EA.md în care ne povestește experiența nașterilor prin care i-a fost dat să trează și ține să ne atragă atenția că avem în țara noastră și medici foarte profesioniști, cadre medicale de înaltă calificare și oameni de o deosebită omenie.

„Citind cum a născut biata fată, m-a apucat sincer o furie pentru calvarul provocat de angajații instituției Centrul Mamei și a Copilului. Și sunt sigura ca măsurile intreprinse nu vor schimba sistemul. Personal am avut 3 nașteri (din motive de securitate vom păstra confidențiale datele nașterilor). La prima am apelat desigur ca prin cunoscuți la moașa șefă a acestei instituții și desigur că și cu suma discutată din timp. Am ajuns duminică seara pe la orele 9:00, m-au spitalizat și desigur că mi-au pus un aparat pentru motorizare cam pe la 11:00 noaptea. Peste jumătate de ora a venit moașa împreună cu o d-na doctor pentru a vedea dilatație. Eu având dureri puternice le spun ca nu pot urca pe „capră”, îl rog pe soț să mă ajute și le spun ca s-a început nașterea. Drept răspuns nu i-au permis soțului să mă ajute ca vezi ca: sunteți toate niște aliniate și una, două – nașteți.

Cu contracții de nașteri m-am urcat ca într-adevăr să le vad roșii, ca uterul e complet deschis și nașterea deja decurgea. Încet (mare noroc am avut de soț), am traversat culoarul până-n sala de naștere. Peste 45 min am născut o fetiță cu prezentare pelviană, adică cu fundul înainte. Și fără să scot un sunet, să nu supăr, mă rog, doamnele. Copilul era de culoare vineție, eu cu rupturi mari, dar eram fericiți că fetița noastră e sănătoasă.

De aici a început coșmarul primului copil: fetița nu suporta lactoza și practic nu dormea, cu alăptarea o duceam foarte rău. Se contracta uterul de aveam impresia ca mai nasc încă o dată, pieptul îmi era tare de la surplusul de lapte, iar sfârcurile rănite. Îi rugam să-mi prescrie ceva pentru a-mi ameliora puțin durerea. Dar auzeam același răspuns: „hai rabdă, nu te mai plânge atâta”. Și colac peste pupăză, în timpul procedurilor mi-au uitat un tampon cu iod. Ele, în loc sa vadă ce am, matahaiau din mână și ziceau cât sunt de alintată.

O mamă aduce speranță prin intermediul campaniei #Cumamnăscut că avem și medici buni: „Contează tonul vocii medicilor”

Bine ca o doamna ginecolog i s-a părut suspect cum mă târam eu și, după un control, a descoperit pricina. Să vedeți ce repede au venit să nu scriu plângere, că fata e tânără și să nu-i distrug viitorul. Pe mine m-a șocat atitudinea – nu te întreabă cum te simți ci au grijă doar de nevoile proprii. Ne tratează ca pe niște interese, roboți. Atât.

Ei bine, am ajuns acasă, însă după 2 săptămâni s-a început veselia, se începuse un proces de infecție, așa cum iodul a ars microflora. Am început a suna medicii ginecologi la care eram la evidență, însă toți mi-au trimis într-un glas la medicul care am născut, pentru ca el trebuie să mă țină sub supraveghere 40 de zile de la naștere. Atunci am început s-o sun pe d-na moașă, cu care soțul „se înțelesese” și pe care a și „mulțumit-o” ca să mă ajute cu medic. Dar doamna mai întâi mă chemase la 15:00 ca la 14:00 să fuga din spital, ca mai apoi nici să nu mai răspundă, apoi cred că m-a și blocat, că nu am mai putut să o sun.

Căutând cu disperare măcar un medic, oricare, cineva mi-a dat contactele d-lui Ruslan Samoilenco, care și-a asumat răspunderea și riscul și m-a tratat. Peste doi ani am născut un băiat la dumnealui. Nașterea a fost complicată, copilul s-a născut cu picioarele înainte. Dar total diferită. Am țipat când simțeam că nu mai pot, am fost încurajată, am fost sfătuită, am fost informată. Iar perioada post natală a fost o placere. Mi s-au administrat analgezice care îmi ușurau durerile, iar pentru problemele cu alăptarea la fel am fost consiliată și ajutată. Am stat într-o cameră simplă, cu 3 lauze și cu baie comună. Dar eram supravegheată, ajutată și după câteva ore după naștere, copilul și starea mea erau deja foarte satisfăcătoare.

A treia naștere la fel cu d-lui am petrecut-o și a fost la fel de plăcută. Am întâlnit în spitalul ăsta personal oribil, grosolan, care „cere mulțumire” și se poartă foarte „de sus” cu femeile care nasc. Dar sunt medici cu suflet, talentați, cei care fac onoare sistemului medical și să nu-i punem pe același taler”.

Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera.

#Cumamnăscut cu Elena Levinte: „După naștere, doi ani mă chinuiau coșmarurile, cum alergam pe coridoarele spitalului”

Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Vrem să aflăm povestea ta. Spune-ne-o pentru a opri acum fărădelegile din acest domeniu!

Distribuie articolul: