Croația a aderat la Uniunea Europeană la doar 10 ani de la depunerea cererii de preaderare. Din 2013, statul cu un trist trecut comunist, este membru cu acte în regulă al comunității europene. Mai mult, Croația are în prezent un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Banca Mondială cataloghează economia țării drept emergentă și o include în categoria economiilor care generează un nivel înalt al veniturilor, de peste 12 mii de dolari pe cap de locuitor. Un interviu din cadrul poriectului „Punți către Europa” cu Președinta Croației, Kolinda Grabar-Kitarović.

ISTORIC

Croația, sau Republika Hrvatska, are o istorie similară cu cea a Moldovei, dar cu un prezent diferit de al nostru și, se pare, cu un viitor clar conturat. A trecut printr-un război nemilos până a-și consolida independența, a trebuit să parcurgă anevoiosul proces de reintegrare a țării, dezbinate până în 1998, a revenit la valorile naționale, pe care le-a promovat și le promovează.

Când părea că toate s-au așezat la locurile lor, în față a apărut cel mai spinos drum de parcurs – cel către bunăstarea de astăzi a cetățeanului. Au fost necesare terapii de șoc, revitalizarea și revigorarea economiei, eforturi enorme de reîntoarcere a încrederii oamenilor în statul croat.

Saltul economic, demografic, social și cultural al țării din Balcani a uimit o lume. O lume, în care suntem și noi. La fel de tânără ca și Republica Moldova, Croația, într-un sfert de veac, a reușit atâtea, cât noi, și alții ca noi, nici nu am visat. A reușit, pentru că a fost și rămâne dorința comună – a guvernanților și a guvernaților, de a pune miza pe libertate și prosperitate, doi piloni esențiali la temelia democrației europene. A fost și rămâne dorința întregului popor croat, unde cetățeanul și puterea nu trăiesc în lumi paralele.

„Cred că a fost dorința noastră arzătoare de a ne reintegra în familia europeană a națiunilor democratice, acolo unde mereu am aparținut.  Ne-am dorit întotdeauna libertate, democrație, un sistem echitabil pentru fiecare și să fim stăpânii propriei noastre țări, ceea ce este posibil în UE. Poporul, cetățenii voștri, sunt temelia sistemului democratic, sunt cei care decid viitorul țării. Cei mai importanți sunt oamenii, însă contează foarte mult cât de uniți sunt. Noi am decis să nu facem din criteriile de aderare la UE și din negocieri un subiect de lupte politice interne, de ciorovăială zilnică în Parlament. Acestea erau interese naționale și am obținut sprijinul tuturor partidelor politice din Parlament pentru aderarea Croației la UE. Am împărțit responsabilitățile între guvern și opoziția de atunci. Am creat o comisie parlamentară care aproba de fiecare dată poziția noastră în negocieri. Pare un proces complex și împovărător, dar altfel nu poți asigura implicarea tuturor. De asemenea, am cerut să se implice organizațiile profesionale, ONG-urile, mediul academic, mass-media. Toate pozițiile noastre la negocieri erau publicate pe internet, astfel încât oamenii să vadă și să urmărească întregul proces”, declară Președinta Croației, Kolinda Grabar-Kitarović.

O altă țară- aceeași lecție. După Estonia și Lituania, iată că și Croația vine să ne sugereze de unde încep schimbările reale în bine.

„Cred că pentru Croația și pentru alte țări în tranziție din Europa Centrală și de Est a fost, cu siguranță, reforma sistemului judiciar, combaterea corupției și crearea unei administrații publice care servește cu adevărat cetățenii și care nu există pentru propriile interese și pentru a face legi birocratice. Cred că acestea sunt aspectele cele mai dificile. De asemenea, lucrăm și asupra protecției mediului, pentru că în fostul regim comunist nu se acorda prea multă atenție gestionării corecte a deșeurilor, a apei etc. Redresarea ecologiei ne va lua, cred, cel mai mult timp pentru a ajunge la standardele europene”, spune demnitarul croat.

croatia 2

„O dată cu aderarea la UE, avantajele sunt mult mai mari decât orice dezavantaj posibil. Desigur, ținem la  suveranitate, nu o cedăm altcuiva, dar o păstrăm în anumite domenii, cum ar fi politica externă, politica monetară, în funcție de nivelul de integrare în UE, în zona euro, etc. Avantajul, însă, este stabilitatea în țară, când ești parte a unui sistem mai mare. Este foarte convenabil ca economia unei țări, precum cea a Croației, dependentă puternic de turism și de export, să facă parte dintr-o piață mult mai mare, unde este coordonată politica monetară și fiscală, chiar și cea a protecției mediului. Coordonăm pescuitul în Marea Adriatică și politicile agricole pentru a ajuta fermierii și întreprinderile mici și mijlocii din Croația să-și vândă produsele și serviciile pe piața europeană. Desigur, unul dintre cele mai mari avantaje este că stai la aceeași masă cu alți membri și că participi la procesul decizional cu privire la respectivele politici. Chiar dacă nu ai calitatea de membru, dar locuiești în imediata apropiere, oricum depinzi de UE. Și dacă nu ești membru, nu poți lua nicio decizie. Un alt avantaj este libera circulație a persoanelor, a capitalurilor, a bunurilor și serviciilor, care oferă oportunități enorme pentru cetățeni. Posibilitatea de a studia și de a lucra în străinătate, de a participa la procesele de achiziții publice în toate țările UE, aduce mari beneficii și venituri. Ești tratat ca o țară stabilă, care face parte din cel mai reușit proces de integrare din istoria recentă a lumii, ceea ce, în timp, se răsfrânge asupra ratei de creditare, asupra numărului de turiști care vin în țară și, desigur, asupra imaginii generale a țării.”

Am întrebat președinta croată despre fenomenul euro-sceptisismului, prezent în măsură mai mare ori mai mică, atât în statele membre UE, cât și în cele cu aspirații europene. Președinta a precizat imediat că în Croația este oportun să vorbești despre euro-optimism. Iar motivul ar fi că majoritatea covârșitoare a populației are încredere în colaborarea guvernării cu structurile europene, deoarece resimte consecințele – dezvoltare  impresionantă a țării și trai decent cetățenilor.  Dar respectiva încredere, evident, nu vine de la sine.

„Ascensiunea noastră spre UE a fost un pic diferită, cred. Cu mult înainte de a deveni membri, sprijinul pentru UE în societate era de peste 90%. Pentru mulți oameni UE reprezenta o cale spre o viață mai bună. Dar cu cât mai mult înaintezi spre aderare, cu atât mai mulți sceptici apar. Oamenii se întrebau ce vor câștiga și ce vor trebui să ofere în schimb. Din  moment ce Croația și-a recâștigat independența la  începutul anilor 1990, o mulțime de cetățeni se întrebau: “Dacă suntem, în sfârșit, liberi, pe cont propriu, singuri decidem ce facem cu viața și cu viitorul nostru, de ce ar trebui să împărțim aceste decizii, cel puțin în anumite zone, cu altcineva?”. Au existat mulți sceptici care spuneau acest lucru. Una dintre cele mai mari probleme a fost brânza și smântâna produse la ferme și comercializate pe piețele agricole din Croația. Anumiți eurosceptici chiar s-au folosit de moment și, printr-un program politic, au încercat să-i sperie pe fermieri. Dar adevărul este că UE nu ne-a cerut să renunțăm la produsele sau tradițiile noastre, mai ales, din zonele rurale. UE a cerut anumite standarde care au ca scop protejarea sănătății oamenilor. Deci, nu era vorba de înlăturarea brânzei sau smântânii de pe piață. Scopul era de a proteja comerțul în sine, de a adopta măsuri care să garanteze că produsele realizate pe piață corespund standardelor sanitare. Ați întrebat cum ne-a reușit să convingem oamenii. Trebuie mereu să comunici cu ei, trebuie să fie discutate toate aceste probleme și, desigur, cu un public cât mai larg. Vorbiți și cu cei care sunt sceptici. Întrebați-i de ce sunt sceptici. Oferiți-le informație și argumente. Vorbiți despre toate aspectele pozitive și negative. Explicați-le care vor fi beneficiile obținute. Cred că dialogul cu publicul este întotdeauna cel mai bun mod de a merge înainte”, declară Președinta Croației, Kolinda Grabar-Kitarović.

„Cred în europenizare ca proces de transformare a societăților noastre și ca instrument foarte puternic utilizat de UE pentru dezvoltarea țărilor care aspiră să adere la UE, iar elitele politice și cetățenii trebuie să accepte acest lucru. Am discutat mai devreme despre avantajele și dezavantajele integrării europene, despre partajarea suveranității în anumite zone – deci sunt implicate anumite costuri. Însă orice cheltuieli în cadrul acestui proces, sunt investiții în propria țară. Nu plătești Bruxelles-ului sau UE, cu excepția taxei de membru și a unor programe. Însă primești suport financiar de la UE sub forma Instrumentului de Asistență de Preaderare, care ajută la îndeplinirea criteriilor solicitate.  Revin la standardele ecologice și la protecția mediului în Croația: gestionarea resurselor de apă și asigurarea fiecărei case cu apă potabilă și sistem de canalizare costă enorm de mult, dar sunt necesare dacă avem ca scop îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile și va fi nevoie de anumite compromisuri. Cred că cea mai mare provocare este pentru administrația publică locală care trebuie să-și schimbe în întregime modul de gândire și de activitate, total diferit de cel din perioada comunistă. Administrația publică trebuie să accepte că există datorită cetățenilor, este la dispoziția lor, și nu invers. Toți politicienii trebuie să accepte transparența, dreptul de acces la informație pentru toți cetățenii, ceea ce, de fapt, ne determină să ne facem munca într-un mod mai responsabil. Asta ne ajută să combatem corupția – o mare problemă în țările noastre despre care nu se vorbea, pentru că în vremurile când eram o societate nedemocratică nu exista niciun fel de libertate de exprimare, iar dacă spuneai ceva despre sistemul corupt, ajungeai la închisoare. Libertatea aduce responsabilitate. Nu există libertate fără responsabilitate. Toți trebuie să acceptăm acest lucru, pentru că reprezintă un avantaj imens.”

Cu siguranță, avem ce învăța de la Croația, dacă vrem să trăim ca în Croația! Și primul gând merge spre necesitatea vitală de consolidare socială…

În primul rând, consensul național, activitate comună cu implicarea opoziției și a Parlamentului. În al doilea rând, puneți accent pe schimbări reale, nu doar pe armonizarea legislației cu acquis-ul comunitar. Lucrați asupra implementărilor, creați noi agenții, schimbați mentalitatea oamenilor, îndepliniți tema pentru acasă și astfel veți demonstra UE că sunteți determinați să deveniți membru și nu doar încercați s-o păcăliți. Convingeți UE, prin rezultatele muncii voastre, că meritați să fiți membri și că veți adăuga valoare Uniunii Europene”.

Sfaturi solicitate de noi la final de discuție cu președinta croată Kolinda Grabar Kitarovic. De-am mai avea înțelepciune și inteligență destulă să le urmăm…

„Același sfat: să trateze aderarea ca pe un scop, dar și ca pe o motivație pentru a crea condiții de viață mai bune pentru cetățenii lor. Să fie perseverenți, în ciuda euro-scepticismului și a oboselii extinderii. Procesul extinderii este benefic și a contribuit la consolidarea UE. Sunt țări, cum este și Croația, care vă vor asista, vă vor susține în procesul de aderare și vă vor ajuta cu tot ce va fi posibil.”

Autor: Ecaterina Covali, „Punți către Europa”