Pe Leonid Zaharia, omul care de la 23 de ani e prin țări străine, echipa Agora.md l-a găsit la Aeroportul Internațional Chișinău. Unii pasageri plecau spre destinații turistice, alții – la muncă. Leonid e printre cei care au plecat pentru totdeauna și rareori mai vin acasă. Ce spune moldoveanul stabilit în SUA despre independență și dorul de casă, vedeți în reportajul de mai jos.

„Mă bucur și felicit toți moldovenii, frații și surorile mele cu Ziua Independenței. Dar Independența nu-i numai un stat care stă singur, este un stat care are independență economică. Dar dacă noi nu putem fi independenți și ne ducem în alte țări? Apoi ce independență avem? Dacă-i pe hârtie, e frumoasă, dar nu-i practică. Mă bucur de Independență dar aș vrea ca ea să fie în toate afacerile vieții. Și atunci poate că și eu și frații mei, se vor întoarce la cuibul nostru”, a spus Leonid Zaharia, omul care de la 23 de ani e prin țări străine.

„Am făcut armata în Rusia. M-am întors înapoi și am lucrat la construcții. Apoi m-am dus la învățat în Rusia, și iar am rămas acolo să lucrez. Am făcut studii în seminar. Am învățat de pastor sau preot, și am lucrat ca slujitor de biserică aproape zece ani”, a povestit istoria sa moldoveanul.

Din Rusia, a plecat în SUA și locuiește acolo deja de 18 ani. Gândul la o viață mai bună, a fost cel care l-a împins să plece.

„De nu aveam așa dezamăgire, poate că mă întorceam în Moldova, poate trăiam aici, pentru că eu mi-am pierdut părinții atunci când eram peste hotare și uitându-mă înapoi mi-ar fi fost foarte plăcut să fiu cu părinții mei. Am făcut tot posibilul să-i iau acolo, dar ei n-au vrut. Au zis: „Moldova-i țara noastră, noi aici locuim”. Erau mai patrioți ca mine”, spune Leonid Zaharia.

Copiii săi au crescut o perioadă în Moldova. Ei își amintesc cu drag de țară și ar vrea să mai vină în vizită.

„Soare, poamă și libertatea țăranului. Ei aveau libertatea să alerge, să iasă la toloacă și să vadă cireada, oi, gâște. În oraș nu vezi oi și gâște. Le este dor să se întoarcă să vadă țara, dar cred că ei deja nu vor putea începe o viață aici”, spune cu regret, bărbatul.

„Aici am fost născuți și este o bucată de țară foarte frumoasă. Eu m-am uitat la Codru. Am fost în alte părți. Mi s-a bucurat inima, dar și mi-o strâns inima”, spune cu regret Leonid Zaharia.

După două săptămâni, în care și-a vizitat rudele, moldoveanul pleacă în America. Dorul de casă îl ia cu sine.„Plec și cu durere și cred că aș dori să plec cu o speranță, că ceva se va schimba, și se va schimba spre bine”.

Bărbatul crede că există speranță ca Moldova să prospere. „Moldova o să fie foarte bună și dezvoltată dacă Guvernul se va ține de cuvânt și de promisiunile ce le face poporului. Lipsește o economie transparentă, drumurile-s ucise…adică-s bune că ajută pietrele de la rinichi să cadă, să iasă. Te scutură așa frumos”, a glumit bărbatul și a continuat: „Îndeosebi, pe noi ne interesează succesul în viața economică, succes în dezvoltare, educație și securitate. Ca fiecare să fie asigurat că el poate să se dezvolte și nu este nici o primejdie care să-l afecteze – limitări, licențe, birocrație. Noi nu avem timp pentru asta”.

De Ziua Independenței, moldoveanul ar mai avea un îndemn pentru concetățenii săi: „Le-aș dori să facă tot posibilul ca țara să înainteze. Să nu tacă, dacă nu se face ceva sau nu se duce până la țintă. Oamenii trebuie să vorbească. Să spună neajunsurile pe care le văd ei în Guvern. Eu cred că principalul nu-i banul, dar e o voce pe care Moldova trebuie să o capete. Dacă Moldova nu va căpăta vocea ei, atunci va fi mută și surdă, atunci nici banul nu o să o ajute”.