Oricât de straniu ar suna, sunt cupluri homosexuale, care vin de peste hotare să locuiască în Moldova. Victoria și Nina au decis să se mute în Moldova după ce au trăit câțiva ani în Germania, Franța și Marea Britanie, notează AGORA.md. Povestea lor, în continuare. 

Urma să ne întâlnim într-un local din apropierea casei lor de la Chișinău, în sectorul Buiucani. Le-am recunoscut imediat cum au intrat pe ușă, chiar dacă nu ne văzusem niciodată până atunci. Viața din Europa le-a lăsat o amprentă de încredere și libertate pe chip, pe care o întâlnești mai rar în țara noastră. Au ambele un soi de mulțumire și dragoste de sine care atrage involuntar privirile. Sunt diferite, dar fiecare foarte frumoasă în felul ei. Nina este foarte înaltă și are multe tatuaje. Pare o tipă dură, dar duritatea de la suprafață se evaporă imediat cum îi întâlnești privirea și zâmbetul blând, naiv, aproape copilăresc. Victoria e genul de blondă focoasă cu rădăcini slave, încrezătoare în fiecare pas pe care îl face și este foarte inteligentă.

Victoria este cetățeană a Republicii Moldova, iar Nina – a Germaniei. Câteva luni în urmă, Nina a venit pentru prima dată în Moldova și spune că este îndrăgostită de țara asta. Îi place natura, fructele, legumele, brânza și mierea, care are un gust foarte natural în comparație cu ce gustase până acum în țările europene.

Victoria a decis să vină acasă, pentru că părinții ei, fiind în vârstă, au nevoie de sprijinul cuiva. Iar Nina a venit pentru că o iubește pe Victoria. Spune că nici nu se poate gândi la un alt motiv din care ar fi vrut să vină în Moldova. Nina explică că multă lume din Europa crede că estul este oribil.

E genul acela de legendă populară care ni se transmite și în care cred toțiSunt fericită să descopăr că este cu totul diferită. M-am îndrăgostit de Moldova”.

De când sunt în Moldova, fetele au reușit să se implice într-un proiect de îngrijire a câinilor și pisicilor fără stăpân, cumpărându-le hrană și contribuind la sterilizarea acestora. Au și o idee de afacere, la implementarea căreia lucrează, și o vor deschide în scurt timp, dacă le reușește să rămână în țară.

Se gândesc la o afacere în turism. Vor să le arate Moldova prietenilor din Europa.

Știm că le-ar plăcea multe lucruri de aici și vrem să-i ajutăm să vină să le vadă. Mâncarea este foarte gustoasă, natura este foarte frumoasă, vremea este superbă. Sunt multe lucruri atractive aici și noi știm cum să le prezentăm frumos cetățenilor Europeni”.

Problema este că Nina, în calitate de cetățean străin nu are voie să stea în Moldova mai mult de trei luni. Dacă cuplul ar fi beneficiat de drepturi egale cu cele ale persoanelor heterosexuale, statutul de soție al unui cetățean moldovean i-ar fi facilitat șederea pe o perioadă mai lungă. Însă, din cauza că Republica Moldova nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex, femeile caută alte soluții. În caz contrar, vor fi nevoite să plece din țară. Dar, rămân optimiste deocamdată.

Noi suntem luptătoare, vom încerca să ne obținem dreptul de a rămâne în țară împreună, e dreptul oricărei familii la urma urmei. Dar suntem conștiente că rezultatul depinde de situația politică”.

Recunosc că se simt un pic diferit în Moldova decât se simțeau în Germania, Franța sau Marea Britanie.

Spun că în UE erau mult mai degajate în acțiuni, pentru că toată lumea din jur știa că sunt cuplu și oamenii nu aveau o problemă cu asta, erau foarte prietenoși. În Moldova oamenii nu pun întrebări, dar poți vedea un semn mare de întrebare pe fețele lor, ori de câte ori femeile ies în stradă. Nu au întâlnit oameni violenți, dar spun că simt foarte clar mesajul nonverbal care le transmite că nu se pot ține de mâini în public, nu se pot săruta. Deci vor fi nevoite să renunțe la lucruri destul de importante pentru ele.

Îmi vine uneori să o apuc de mână, când mergem la cumpărături și deodată îmi dau seama că nu trebuie să fac asta. Oricum oamenii ne privesc straniu. Simțim că dacă ne vom apuca de mâini, gestul va provoca o explozie serioasă în mintea lor. Chiar când nu facem nimic ne analizează și încearcă să înțeleagă care e treaba cu noi. Chiar și copii se opresc și ne analizează”, explică Nina, uimită.

Victoria spune că nu ar vrea să ajungă în conflicte sau dispute cu oamenii.

Își dă seama că dacă ar avea un comportament firesc ca în Franța, de exemplu, gesturile ar implica-o involuntar în experiențe negative cu oamenii din jur. Așa că încearcă să evite situațiile de acest gen. Chiar dacă este complicat, ambele sunt gata să trateze situația cu răbdare. Au speranța că lucrurile se vor schimba încet, încet.

Vedem un mare potențial în Moldova. Mulți oameni lucrează peste hotare și acolo se intersectează inevitabil cu comunitatea LGBT, care este mult mai vizibilă decât în Moldova și asta ar trebui să-i facă mai incluzivi ca societate. Mulți dintre oamenii pe care îi cunosc și care au lucrat o perioadă peste hotare, au început să fie mai toleranți”.

Deocamdată li se pare firească această nevoie de discreție. Ele cred că nici nu te poți impune imediat într-un grup nou cu reguli diferite. Inițial trebuie să simți oamenii, să înțelegi cu cine poți fi deschis și de cine este mai bine să ascunzi identitatea pentru a nu provoca discuții inutile. Oriunde este important ca oamenii să te cunoască inițial din alt punct de vedere și mai apoi să afle despre orientarea ta sexuală. Oamenii care te cunosc, trebuie să vadă în tine un angajat bun, un vecin de treabă și doar mai târziu poți vorbi despre viața ta personală. E și o modalitate bună de a testa oamenii din jur, explică Nina.

„Dacă te-au acceptat și te-au apreciat până a afla că ești lesbiană, dar te resping atunci când află despre orientarea ta sexuală, e clar că problema este în homofobia persoanei și nu în calitatea ta de om sau angajat”.

Femeile spun că se pot simți fericite în Moldova, datorită familiei care le iubește și le acceptă. Mama Victoriei se implică ani la rând în proiecte care ajută și alți părinți să-și accepte copiii homosexuali.

Sigur că e foarte important să ai o familie care te acceptă. În casa părinților nu e nevoie să ne ascundem sentimentele, ne putem ține de mâini, ne putem săruta. Ne purtăm firesc”.

Tot familia a ajutat-o pe Victoria să se accepte și să crească din punct de vedere profesional. Pentru că nu a fost nevoită să piardă timpul pe dileme existențiale inutile, Victoria a reușit să-și dedice timpul studiilor, apoi și-a construit o carieră frumoasă peste hotarele țării. Dragostea și înțelegerea părinților au ajutat-o să se iubească și să se simte bine oriunde în lume, inclusiv într-o țară din care, cele mai multe persoane homosexuale își doresc să plece.

„Nu cred că trebuie să pleci pentru a înțelege cine ești. Nu este despre mine. Suntem la fel oriunde am fi”, a spus Victoria.

* Autor: Doina Ipatii

Sursa: AGORA