În atelierul pictorului Anatol Danilişin te întâmpină o aromă de cafea şi muzică populară, lucruri ce alcătuiesc o atmosferă caldă de creaţie. Pânzele din atelier îți fac din ochi și te cheamă într-o lume ireală, creată de imaginaţia artistului. Pictorul Anatol Danilișîn este cunoscut și apreciat atât în cercurile intelectuale de la noi, cât şi de mulţi colegi de-ai săi din străinătate.

Care sunt omenii care v-au orientat în această meserie?
Am venit la Chișinău din Dondușeni în 1972, când aveam 12 ani la școala Republicană de Arte Plastice, unde am învățat 7 ani. Printre profesori i-am avut pe Alexei Cobîbneac – un mare grafician, Anatol Grigoraș – un mare pictor, Elena Bontea și mai mulți artiști plastici de valoare din Republica Moldova.
După care, prin 1986, am urmat și Universitatea Ion Creangă. Tot în acest an am intrat în atelierul lui Andrei Sârbu, care deja era un pictor remarcat. Pare-mi-se că tot prin acei ani am început o pictură filosofică, abstractă. Andrei Sârbu a fost un maestru mare și un învățător al meu. Aveam atelierele în vecinătate și tot timpul căutam să nu-l plagiez pe Andrei, să mă găsesc pe sine și cred că am reușit.

Ce înseamnă să fii pictor într-o țară ca Moldova?
La noi în țară sunt puțini oameni care prețuiesc pictura și care pot să-și permită să cumpere o pictură ca să-și bucure ochii și să-și încânte sufletul. Cu toate acestea am peste 100 de expoziții în țară și în străinătate peste 30 de expoziții personale. Am lucrări în peste 25 de țări ale lumii.

Cum se vând lucrările dvs.?
Cu toate că suntem într-o perioadă de criză, nu pot să mă plâng că picturile mele nu se cumpără. Recent, mi-au fost achiziţionate şapte lucrări în Statele Unite ale Americii. Din păcate, la noi, în Moldova, puţini sunt acei care intră în galeriile de artă profesionistă ca să cumpere lucrări ale pictorilor autohtoni. Noi însă avem pictori talentaţi, ale căror lucrări ar putea înnobila locuinţele conaţionalilor noştri, astfel numele autorilor rămânând în memoria mai multor generaţii.

Care este atitudenea Dvs. față de expozițiile de caritate?
Am avut mai multe expoziții pentru sinistrați și pentru copii cu dezabilități de la noi din țară. Este un gest plăcut din partea oamenilor care fac astfel de lucruri frumoase. Numai prin concerte,expoziții de caritate putem să ajutăm câtuși de puțin acele persoane care au nevoie de ajutor.

Ce calități trebuie să posede un pictor?
Înainte de stil, pictorul trebuie să aibă o școală, o platformă, să aibă o stăpânire pe sine. Multora li se pare că o pictură abstractă este o pictură întâmplătoare, dar nu este nimic întâmplător.

 

Satul natal v-a inspirat în pictură?
Da, m-a inspirat și mă inspiră tot timpul. Mereu vreau, mai ales toamna, să ajung la Frasin să pictez Frasinu, nu chiar abstract dar într-o formulă a mea. Să trăiesc cu satul, să trăiesc cu natura.

Care ar fi culoarea satului natal?
Culoarea satului natal este cuoarea sufletului meu, este ceea ce simt eu. Eu pictez în toate culorile, am o gamă largă de culori, căci toate culorile sunt culorile sufletului meu. Cineva zicea că dacă există un rai, el trebuie să fie colorat.

Foto: Arhiva Personala 

Olga Ursu