Vitraliile și picturile bisericești ale pictorului basarabean Vasile Moșanu au devenit cunoscute și solicitate de clienții din Canada. Face asta de mai bine de 7 ani, cu multă pasiune și dragoste de artă. Stabilit cu familia în orașul Ottawa, maestrul spune că a trebuit să treacă ceva timp până să-și înțeleagă clienții, dar și pe sine însuși. Iar când revine cu gândul la tot ce a fost în Moldova, spune: „Viața e plină de sacrificii”.

„Înainte de a pleca în Canada, am avut și o experiență de lucru în cadrul unei firme de vitralii din Canada. Au fost mai multe lucrări (circumstanțe) care au influențat decizia mea de a pleca, dar voi ignora cele personale, politice și financiare. Fiind artist, am o deosebită atracție spre vitralii și aici în Canada am reușit să-mi realizez unul din visele mele: să creez vitralii în tehnica clasică. În plus, fiecare artist, ca de altfel fiecare om, are soarta lui, în mare masură predestinată. Nu avem prea mult de ales – sau ascultăm intuiția și mergem pe calea predestinată, sau ne opunem și (atunci!) suferim”, ne destăinuie pictorul.

Arta, ca amestec procentual de talent și muncă
Pentru a crea o operă de artă este necesar să ai nu doar dorința de a te perfecționa, dar și talentul care ori îl primești ca moștenire, ori pur și simplu nu-l ai, crede pictorul. „Unii „savanți” susțin că există și o formulă a succesului: 1% de talent și 99% muncă. Savanții americani și germani au și calculat cât timp trebuie să practici o meserie pentru a deveni profesionist: minimum 20 de mii de ore! Eu consider ca situațiile cu talentul sunt mult mai complicate. În succesul nostru sunt implicate și soarta, și părinții, și școala, și calitățile personale – care sunt foarte importante”, explică Vasile Moșanu viziunea sa despre artă ca profesie.

„Am visat din copilărie să devin pictor. De fapt, nici nu am avut alte variante: de când mă țin minte am știut că sunt pictor. Îmi amintesc că desenam și pictam cu mult înainte de a ști să scriu și să citesc. Talentul și dragostea pentru ară și pictură ne este dat de Cel de Sus, dar meseria și profesionalismul se învață. Pictorul e ca pasărea, pentru a zbura are nevoie de 2 aripi: talentul și munca”, adaugă maestrul.

Apoi, mai spune el, un adevărat artist este și rezultatul „investițiilor” venite din partea prefesorilor. „Consider că am avut mare noroc cu școala și cu profesorii de arte în particular. La Chișinău am avut ca profesori pe iluștrii maeștri Igor Vieru, Valeriu Pușcaș, Boris Kolomeeț, Nicolae Andronatii, iar în Tallinn, Estonia mi-au fost ca profesori renumiții pictori Tiit Paasuke (pictura) și Dolores Hoffman (pictura murală și vitraliul)”.

Cine și de ce (nu) cumpără artă în Canada
Faptul că e stabilit într-o țară străină nu-l oprește pe pictorul Vasile Moșanu să participe la diverse expoziții și concursuri, unde a și cunoscut preferințele clienților din Canada. „Am înțeles demult că oamenii săraci nu prea cumpără artă. La urma urmelor, arta e un lux și un instrument de propagandă pe care și-l permit numai cei cu bani extra în buzunar. Deși sunt și excepții fericite. Aici, în Canada, arta își așteaptă rândul după casă, automobil, internet, TV, telefon, câine, papagali…”.

Totuși, dincolo de piramida necesităților, criză economică sau modă în materie de artă, sărăcia se mănâncă altfel în Canada decât în Moldova, iar pentru un pictor clienții nu sunt o raritate, notează vitralistul: „Chiar și în anii de criză sunt suficient de multe persoane care achiziționează opere de artă. Ba mai mult chiar, în anii de criză arta poate fi o investiție foarte bună și profitabilă”, punctează pictorul.

Expoziții și lucrări
„Am avut numeroase expoziții atât în Moldova, cât și peste hotarele țării. Am expus în mai multe țări (Canada, România, Rusia, țări europene) și am avut picturile mele expuse în 8 capitale: Chișinău, București, Moscova, Tallinn, Berlin, Varșovia, Paris și Ottawa. Printre ultimele expoziții, pot menționa Salonul de Toamnă din Paris, Franța (2010) și o expoziție personală la Casinoul Lac-Lemay (Ottawa-Gatineau), Canada (2011).

Expoziția de la Casino a fost resultatul unui concurs organizat de Direcția generală de Casino prin intermediul galeriei Montcalm din Gatineau (Quebec, Canada). Eu am fost unul dintre cei 4 pictori care au câștigat concursul și dreptul de a expune timp de 3 luni în galeria de artă a Casinoului.

La vernisajul expoziției am avut numeroși spectatori, oameni de vază, politicieni, ambasadori (Phillippine, Grecia, Ungaria, România, Moldova) și aș vrea să menționez în special Ambasadorul României în Canada, Elena Stefoi, și ambasadorul Republicii Moldova în SUA și Canada, Igor Munteanu. Sper să revin vara aceasta în Moldova și să vedem, poate organizez și aici o expoziție”, ne împărtășește artistul plastic. Ultima sa expoziție personală la Chișinau spune că a avut loc în 2011, la Biblioteca Națională.

Despre identitate vizuală
Vasile Moșanu încearcă să definească locul său ca artist: „Vreau să spun că pictura mea este diferită de cea care se pictează acum aici în Canada. Dar aceasta și mă bucură – un pictor trebuie să fie unic și picturile sale inconfundabile.

Mai complicat e cu vitraliile. Aici, în Canada și SUA, gusturile artistice diferă foarte mult de cele de la noi din Moldova. A fost nevoie de mai mult timp pentru a înțelege ce vor consumatorii de artă. Orice vitraliu mare e un lucru la comandă și trece prin mai multe etape care cer să fie aprobate de client”.

„Fiecare expoziție e și ca o loterie: niciodată nu știi când vei câștiga”
S-a specializat în vitralii și acest lucru îi aduce o doză bună de satisfacție, chiar dacă nu se traduce întotdeauna și în satisfacție financiară: „În ultimii ani am lucrat foarte mult în tehnica vitraliului clasic și am realizat mai multe lucrări noi și restaurări, care sunt instalate în multe biserici din provinciile Ontario și Quebec. Am participat la câteva dezveliri a vitraliilor, care pot fi egalate și considerate ca vernisaje.”

„Pot să spun că vitraliile au fost apreciate la cea mai înaltă valoare, și partea cea mai valoroasă nu este cea financiară, ci lacrimile din ochii spectatorilor. Nu totdeauna sunt mulțumit financiar după fiecare expoziție, e și ca o loterie: niciodată nu știi când vei câștiga”, spune maestrul.

Vorbind despre Moldova: „Viața e plină de sacrificii…”
Întrebat dacă această nesiguranță „de loterie” a meseriei de vitralist l-ar face să revină acasă, în Moldova, maestrul ne spune că nu-și face planuri de viitor. „Viitorul va alege pentru mine. Sunt fericit dacă pot rezolva problemele cu care mă confrunt azi. Nu aș fi plecat niciodata din Moldova daca aș fi putut realiza acasă tot ce mi-aș fi dorit și visat. Îmi e dor oricum de rude, de prieteni, de toamna din Moldova, îmi lipsesc mai multe lucruri cu care m-am obișnuit în Moldova. Dar viața e plină de sacrificii…”

Lipsa de perspectivă și un viitor neclar ar fi una din cauzele emigrării sal
e, spune pictorul. La fel ca și „lipsa unei piețe de desfacere sau al unui sistem comercial care ar ajuta pictorii să-și realizeze lucrările. Într-un fel, Moldova se află încă la periferiile marilor piețe de artă. Vreau sa fiu înțeles corect: noi avem foarte mulți artiști talentați cu opere de mare valoare, dar artiștii noștri și tablourile nu au intrat în Marele Circuit al operelor de artă. Tablourile noastre încă nu s-au vândut la mari licitații, cum ar fi Sotheby’s sau Christie’s”.

Familia maestrului
„Sunt aici cu soția și cu fiica. Soția mea Anna lucreaza la o firmă care se ocupă cu impozitele. Aici, în Canada, e un sistem destul de complicat pentru a colecta sau plăti impozitele. Iar fiica mea Lorina a absolvit facultatea de drept la Universitatea din Ottawa (2011).”

Dacă pictorii sunt priviți de regulă ca niște creatori de punți de legătură între cele mai îndepărtate țări, pictorul Vasile Moșanu susține că „acesta este și visul meu – ca arta să devină o punte între Moldova și America de Nord. Dar distanța și prăpastia e atât de mare, încât o punte nu e suficient, e nevoie de ceva mai serios”, încheie maestrul.

Distribuie articolul: