Cei care cred că într-un desert se conțin doar ingrediente materiale, se înșală amarnic! Vă veți convinge a mia oară de acest lucru, admirând povestea patisierului freelancer Elena Țurcan, care adaugă porții mari de suflet în fiecare deliciu! Pasiunea i s-a „arătat” în timpul celei de-a doua sarcini, pentru ca după venirea pe lume a micuței Marieta, să dăruiască același nume și afacerii dulci pe care o conduce. Astăzi, Elena Țurcan poate afirma cu mândrie că utilizează în prepararea deserturilor cele mai inofensive produse. Nu recunoaște ingredientele artificiale și mărturisește că în echipa sa muncesc doar doi oameni: ea însăși și soțul, care e cel mai sincer critic. Vă invit să o cunoașteți și să-i admirați minunatele creații.

Elena, vă rugăm să ne mărturisiți cine v-a inspirat pasiunea pentru gătit și în special – talentul de a prepara deserturi.

12895528_516115791909956_632864511_nPasiunea pentru gătit vine de la mama mea, care dintotdeauna căuta să facă ceva nou și inedit, inclusiv și în ceea ce ține de deserturi. Nu am avut în casă niciodată deserturi cumpărate, mama le făcea pe toate. Deși este farmacistă de profesie, lumea în oraș o cunoștea și pentru torturile gustoase pe care le făcea ocazional și care, în acele timpuri, chiar nu aveau egal. Participam la preparea lor doar ca s-o ajut pe mama, nicidecum din plăcere. Să-mi fi spus cineva în anii de facultate că voi ajunge să fac deserturi, era să mor de râs, pentru că nu găteam mai nimic, nemaivorbind de dulciuri. Pasiunea pentru dulce a venit în timpul celei de-a doua sarcini, când eram permanent atrasă de dulce, însă deserturile din comerț nu-mi făceau deloc din ochi. Vroiam ceva, dar ce, nu știam. Așa am început să încerc rețete, ingrediente, tehnici, uneori reușite, alteori ba. Anume procesul de pregătire a deserturilor devenise ca un drog. Mă trezeam cu gândul să încerc ceva nou și mă culcam reflectând asupra eșecurilor, reușitelor.

A fost greu să vă transformați cel mai mare hobby într-o afacere? Ce-a fost mai dificil: pregătirea pentru lansare, ori menținerea sus a ștachetei?

Nu pot să numesc o afacere propriu-zisă ceea ce fac. Încă experimentez și testez gusturile consumatorilor, încercând să promovez cultura desertului, care din păcate la noi în Republica Moldova e la un nivel destul de jos. Visez la un laborator, atunci cred că voi putea vorbi despre o afacere. Până atunci, muncesc pentru formarea unei imagini pozitive a ceea ce presupun deserturile Mariette.

12895486_516115901909945_1272211303_n

Povestiți-ne despre politica de ingrediente pe care o adoptați. Piața noastră vă oferă suficiente ingrediente, ori sunteți nevoită să importați o parte dintre ele?

Din start mi-am propus să fac deserturi mai puțin obișnuite pentru piața din Republica Moldova, bazate pe ingrediente naturale și recunosc că mi-a fost foarte dificil la început să găsesc ingredientele de care aveam nevoie.

Nu folosesc frișca vegetală, margarina și ciocolata surogat. Nici nu le recunosc. Să înlocuiesc untul cu margarină și frișca naturală cu cea vegetală ar însemna să fac kitsch și nu artă în cofetărie. Ador fructele autohtone în deserturi pentru aromele lor intense, de aceea vara-toamna congelez maxim posibil fructe și pomușoare pentru a le folosi iarna. Din import iau doar ceea ce nu se găsește la noi, dar sper că în ceva timp situația ce ține de ingredientele necesare pentru patiseria moderna se va îmbunătăți și vom gasi pe loc tot de ce avem nevoie.

Trebuie să recunoaștem că în Republica Moldova crește tot mai mult numărul freelancer-ilor care se dedică patiseriei. Cum reușiți să țineți piept concurenței, având în vedere și capacitatea de cumpărare a publicului nostru?

E îmbucurător faptul că numărul freelancer-ilor în patiserie crește, concurența te dezvoltă și te motivează să fii inventiv. Pun accent pe folosirea ingredientelor naturale, de calitate, nu substituie ingredientele in rețete. Când execut o comandă, o fac ca și cum ar fi pentru familia mea, cu cele mai bune și inofensive produse. Mă străduiesc să răspund tuturor cererilor indiferent de doleanțe de gusturi sau criterii de preț.

12919136_516108945243974_1884146062_n

Mamă, soție, patisier, femeie de afaceri. Reușiți să fiți peste tot și să vă urmați vocația indiferent de provocările vieții?

Nu sunt peste tot unde aș vrea sa fiu. Încerc doar. Nu e ușor să le faci pe toate perfect, dar încerc să-mi organizez timpul ca să le reușesc pe toate.

Afară de gust, aromă și estetic, ce mesaj special aduc lumii deserturile pe care le preparați?

Depun suflet în fiecare desert pe care îl pregătesc, începând cu alegerea ingredientelor și finalizând cu decorul. Or, fiecare lucru făcut cu pasiune și dăruire este unul reușit și admirat.

12919097_516110855243783_1604255591_n

Există și în patiserie fenomenul de plagiat? Cum reacționează de obicei un patisier bun, atunci când lucrările sale devin surse de idei pentru cineva?

Probabil există plagiat, ca și în oricare alt domeniu. Admir și urmăresc lucrările multor patisieri, dar atunci când decorez un tort, fac ceea ce îmi dictează fantezia în acel moment. Cofetăria este o artă cu limite intangibile, unde există loc pentru fiecare. Mai mult decât atât, patiseria este extrem de dinamică, vie și în continuă schimbare. Vor rezista cei care se vor adapta la tendințe și nu se vor opri la plagiat.

Cine dintre maeștrii patisieri de top vă inspiră idei și tendințe noi în această artă?

Studiez în permanență lucrări ale patisierilor străini care au reușit să-și creeze individualitate prin tehnici de preparare, decor, combinare a gusturilor și aromelor. Pierre Herme, Christophe Mishalak, Gaston Lenotre, Adriano Zumbo, Luca Montersino, Antonio Bachour sunt doar câteva nume notorii în domeniu care-mi sunt repere, surse de inspirație și nivel către care tind.

12884446_516109425243926_1514717615_n

Există oameni cărora le sunteți recunoscătoare pentru toate succesele pe care le-ați dobândit până în prezent? Cine face parte astăzi din echipa dumneavoastră?

Patiseria este o muncă grea, deși nu pare a fi așa la prima vedere. Au fost multe momente în care mă întrebam în sinea mea daca mai vreau să continui în domeniu, schimbând munca de birou pe o muncă în picioare, cu puțină odihnă și puțin timp pentru sine.

Am înțeles că e nevoie de multă muncă, auto-instruire permanentă și rezistență, dacă vrei să fii apreciat. Sunt foarte autocritică față de tot ce fac și nu consider că am multe succese până acum. Prefer să spun că sunt niște trepte către succes.

Cât ține de echipă, n-o am încă. Din echipa mea face parte soțul meu care mă susține, mă critică și uneori îmi mai aruncă și idei.

Să aveți parte de multe trepte către succes și în noul an. Vă mulțumim pentru acest interviu!

12884591_516109665243902_2096564874_n

Foto:Mariette, Arhiva Personală

Distribuie articolul: